Cauzalitatea dezordonată

Din cartea Visele lui Einstein a lui Alan Lightman am ales următorul fragment în care cauza şi efectul sunt dezordonate, iar lumea a piedut sensul unic al cauzalităţii.

3 mai 1905

Să presupunem o lume în care cauza şi efectul sunt dezordonate. Uneori, cea dintâi o precede pe cea de a doua, alteori cea de-a doua pe cea dintâi. Ori poate cauza se află de-a pururea în trecut, pe când efectul în viitor, dar viitorul şi trecutul sunt interpătrunse.

Pe Bundesterrasse o privelişte uluitoare: răul Aare, jos, şi Alpii bernezi, sus. Un bărbat stă acolo chiar acum, îşi goleşte abătut buzunarele şi plânge. Fără motiv, prietenii l-au părăsit. Nimeni nu-l mai caută, nimeni nu se mai întâlneşte cu el să ia masă ori pentru o bere la cârciumă, nimeni nu îl mai invită în casa lui. Douăzeci de ani fusese prietenul ideal al prietenilor săi, generos, atent, afectuos, cu vorbe liniştitoare. Ce s-a putut întâmpla? La o săptămâna de la acest moment petrecut pe terasă, acelaşi bărbat începe să-i insulte pe ceilalţi, să poarte haine urât mirositoare, devine zgârcit, nu mai lasă pe nimeni să vină în apartamentul său de pe Laupenstrasse. Care a fost cauza şi care efectul, care viitorul şi care trecutul?

La Zurich, Consiliul a parobat recent legi stricte. Nu se mai pot vinde pistoale cetăţenilor. Băncile şi firmele comerciale trebuie controlate. Toţi vizitatorii, fie că ajung la Zurich cu vaporul pe răul Limmat sau cu trenul pe linia Selnau, trebuie controlaţi pentru a nu face contrabandă. Serviciul militar a fost dublat. La o lună de la aceste măsuri severe, Zurichul este sfâşiat de cele mai cumplite delicvenţe din istoria sa. În plină zi, oamenii sunt ucişi în Weinplatz, din Kunsthaus sunt furate picture, se bea lichior în bisericile din Munsterdorf. Nu cumva toate aceste acte sunt greşit plasate în timp? Sau poate noile legi reprezentau mai degrabă acţiunea decât reacţiunea?

O femeie tânără stă lângă fântâna din Botanischer Garten. Vine aici în fiecare duminică pentru a mirosi violete albe, trandafiri moscaţi, micşunele. Deodată, inima ei zvâcneşte, se bucură, păşeşte nerăbdătoare, e fericită fără motiv. Câteva zile mai târziu, întâlneşte un tânăr şi se îndrăgosteşte. Nu sunt oare legate cele două evenimente? Dar prin ce legătură stranie, prin ce întorsătură în timp, prin ce logică inversată?

În această lume acauzală oamenii de ştiinţă sunt neputincioşi. Predicţiile lor devin postdicţii, ecuaţiile lor – justificări, logica lor – ilogică. Oamenii de ştiinţă devin nechibzuiţi, mormăind ca jucătorii ce nu se pot abţine să nu mai parieze. Oamenii de ştiinţă sunt bufoni, nu pentru că ei sunt raţionali, ci pentru că irational este cosmosul. Sau poate nu pentru că irational este cosmosul, ci pentru că ei sunt raţionali. Cine s-o poată spune într-o lume acauzală?

În această lume, artiştii sunt veseli. Viaţa picturilor, muzicii, romanelor lor este imprevizibilă. Ei se delectează în evenimente neanticipate, în întâmplări fără explicaţie, retrospective.

Cei mai mulţi au învăţat cum să trăiască în clipă. Argumentul ar fi că, dacă trecutul are un efect incert asupra prezentului, atunci nu mai este nevoie să ne bazăm pe trecut. Iar dacă prezentul are un efect neînsemnat asupra viitorului, acţiunile prezente nu trebuie cântărite în funcţie de consecinţa lor. Mai degrabă, fiecare act este o insulă în timp, care trebuie să fie judecat izolat. Familiile îngrijesc un unchi muribund nu din cauza unei moşteniri probabile, ci pentru că acesta este iubit în acel moment. Unii oameni sunt angajaţi nu din cauza recomandărilor prezentate, ci din cauza bunului-simţ arătat în discuţii. Funcţionarii călcaţi în picioare de şefi reacţionează la fiecare insultă, fără teamă de viitor. Este o lume a impulsului. E o lume a sincerităţii. E o lume în care fiecare vorbă vorbeşte chiar în acel moment, fiecare privire are un singur înţeles, fiecare atingere nu are nici trecut nici viitor, fiecare sărut e un sărut imediat.

Visele lui Einstein, de Alan Lightman, Editura Humanitas 2005.

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: