Mihail Hărdău – aplaudacul

Pentru un om politic, celebritatea se poate cuceri mai ales în perioada în care ocupă cele mai înalte funcţii în stat. Fost ministru al Educaţiei naţionale între 2005 şi 2007, Mihail Hârdău a strălucit prin mediocritate. Avea se pare datorii morale, fiind contestat pentru controalele pe care le făcuse în căminele studenţeşti înainte de decembrie ’89. Făcând faţă cu greu numeroaselor mişcări pe faţă sau subterane din diversele centre universitare, el era una din ţintele preferate ale criticilor adversarilor psd-işti şi chiar ale amicilor vremelnici din PNL. Obişnuit să considere învăţământul ca o fabrică de diplome, onor ministrul de atunci se lăuda cu creşterea numărului de microbuze din dotarea şcolilor, dar nu spunea nimic despre lipsa performanţei sistemului. Hărdău a devenit celebru pe 3 noiembrie 2010 când, la aflarea deciziei Curţii Constituţionale de a respinge asumarea răspunderii în Parlament pe Legea Educaţiei în temeiul unei neconstituţionalităţi încă neexplicate, şi-a manifestat bucuria alături de Ecaterina Andronescu şi alţi membri ai comisiei senatoriale pentru educaţie. Scena a fost filmată şi a fost transmisă de sute de ori pe canalele de ştiri iRealitatea şi Antena-Felix.

Decizia Curţii Constituţionale, pe lângă amărăciunea pe care a provocat-o coaliţiei de guvernare, i-a mai adus şi enervarea partenerilor de la UDMR din pricină gestului lui Hărdău. Aceştia au şi ce să le reproşeze pdl-iştilor: una au promis şi alta fac sau altceva simt, după cum a demonstrat-o Hărdău. Acesta a şi dat dovadă de foarte puţină inteligenţă politică, stând lângă Ecaterina Andronescu în momentul în care aceasta cerea demisia ministrului Funeriu.

„Este o palmă data Ministrului Educaţiei”, spunea senatoarea Antonescu, iar Hârdău a tăcut complice. Cunoscută ca o aprigă apărătoare a status-quo-ului din învăţământul universitar, Ecaterina Andronescu a fost principala piedică în adoptarea Legii Învăţământului în 2009, opunandu-se proiectului bazat pe concluziile Comisiei Prezidenţiale conduse de Mircea Miclea. Mihail Hărdău îşi ascunde cu greu ostilitatea faţă de Daniel Funeriu, în calitatea acestuia de ministru al educaţiei. Din videoclipul postat pe HotNews, am extras acesta afirmaţie:

„Ministrul este suficent de isteţ ca să ştie ce să facă.”

Fără să dea detalii, isteţimea după Hărdău poate să se manifeste doar prin demisie, aşa cum cerea Ecaterina Andronescu. Lipsa de loialitate faţă de PDL are o explicaţie logică în ura mediocrităţii faţă de eforturile unor specialişti care vor să scoată dinozaurii din educaţie. A nu avea nicio instituţie de învăţământ superior în topul 500 se datorează complezenţei şi superficialităţii unui sistem obişnuit să copieze la indigo şi să recite aceeaşi lecţie zeci de ani, fără să ţină seamă de ce se întâmplă în lume.

Etichete: , , , ,

2 Răspunsuri to “Mihail Hărdău – aplaudacul”

  1. Zina Says:

    E limpede ca nu avem aceleasi idei in toate privintele…Totusi permite-mi sa-mi spun aici parerea, legata de subiect, bineinteles. In afara de Andrei Marga, in ultimele doua decenii am avut ca ministri ai Educatiei numai niste incompetenti.

  2. Blackwater Says:

    Ar fi tare plictisitor sa gandim cu totii la fel. Trecand la subiect, onorabilul Hardau a primit sarcina de a trece legea in 2 saptamani…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: