Archive for Decembrie 2010

Virgil Ierunca pentru România Liberă – 1

Decembrie 29, 2010

De astazi încep o serie scurtă de republicări ale unor texte de Virgil Ierunca, apărute în perioada iulie-august 1945 în ziarul România Liberă, când scriitorul mai credea în mitul unui singur rău: cel fascist. Articolele lui Ierunca sunt ca nişte insule de verdeaţă, de speranţă în pustiul urii ce se întrevede din teribilele marturii de ziar ale alunecării ţării în negura comunistă. Veniţi pe tancurile sovietice, „tovarăşii” erau ocupaţi cu lupta pentru acapararea puterii. Primul articol se numeşte „Scriitorii Spaniei libere” şi a apărut la data de 20 iulie 1945. Virgil Ierunca va părăsi România în 1947.

Scriitorii Spaniei libere

După sfârşitul războiului civil, când libertatea devine neactuală pentru Spania, scriitorii liberi pleacă, se refugiază, nu înţeleg să-şi continue o existenţă atârnată improprie.

Departe de patria lor – deocamdată încălcată, dezisă – spiritele creatoare şi libere ale Spaniei au dus mai departe rezistenţa severă, năpraznică a unei Spanii turburate, dar neînvinse.

Cei mai mulţi dintre scriitori au dus această luptă înăbuşită, clandestină prin opera lor care trebuia să arate lumii unde este adevărul.

Au fost însă unii dintre ei – şi nu dintre cei puţini ca Ramon Sender – care au continuat lupta directă, imediată împotriva acelora care instalaseră în patria lor, impostura.

E cât se poate însă de semnificativ că exodul scriitorilor Spaniei e o voinţă comună, o mare şi uluitoare înţelegere colectivă între oamenii ideilor de a pleca împreună, fiecare cu vârsta cu obsesiile şi nădejdile lui, toţi însă cu conştiinţa că desăvârşesc un act de sinceritate solidă, faţă de ei şi faţă de poporul spaniol.

Înţelepciunea scriitorilor bătrâni se întâlneşte şi se confundă cu energia poeţilor tineri, pentru ca din această confuzie creatoare să nască împlinirea, faptul desăvârşit. Toţi, bătrânii şi tinerii construiesc din exilul şi din renunţările lor, imaginea regăsită a Spaniei care trebue să redevină.

Pe străzile Parisului se plimbă agitat şi continuu – ca altădată pe pietrele Castiliei – bătrânul Azorin. E într’o fervoare nestăpânită, de adolescenţă secundă. Când André Gide încearcă să-i iscodească neliniştile Azorin îi vorbeşte despre Spania cu atâta frământare pasională, încât bătrânul disponibil conchide cu clasicism: „Bine, dar dumneata eşti un neliniştitl” – „Ştiam: Mi-a spus-o şi Don Quichotte”, i’a răspuns cu destul spirit Azorin.
(more…)

Anunțuri

Encyclopedia.com – un alt miracol al netului

Decembrie 26, 2010

Gratis, un fel de abracadabra, cuvânt magic aplicat bibliotecilor! Encyclopedia.com cuprinde milioane şi milioane de articole din surse cunoscute, verificate pentru seriozitatea informaţiei. Este o nouă sau o altă invitaţie la documentare pe subiectul ales şi nu ştiu câţi ar putea rezista când o simplă căutare primeşte răspuns de la „mai mult de 100 de enciclopedii şi dicţionare”! Accesând Categoriile ies la iveală sursele de informare grupate după cum urmează: ziare, publicaţii profesionale, reviste de afaceri, reviste guvernamentale, publicaţii academice şi medicale, de sport, de viaţă, populare şi nu în ultimul rând, legăturile la enciclopedii (World Encyclopedia, Columbia University Press, Oxford University Press), dicţionare şi cărţi. Dacă se accesează categoria publicaţii profesionale – Journals – se desfăşoară o listă în care vedem şi numele de Smarandache Notions Journal, o publicaţie a lui Florin Smarandache despre teoria numerelor şi fizică.
Mă rog, pe lângă nevoia de documentare mai există şi plăcerea lecturii unor articole din reviste sau publicaţii pe care nici nu bănuiai că există! De exemplu, la categoria publicaţii academice – Academic magazines – se pot accesa reviste dedicate poeziei, folclorului, istoriei, educaţiei, ceramicii etc. Chiar dacă referinţele din reviste nu sunt din ultimul număr sau din ultimul an, veţi avea o idee de la care să porniţi la o căutare avansată cu Google.

În concluzie, cred că Encyclopedia.com merită un loc la linkuri favorite.

Enciclopedia MusiPedia

Decembrie 22, 2010


Inspirată dar neafiliată la Wikipedia, aşa îşi începe prezentarea Musipedia, această enciclopedie deschisă a ritmurilor, melodiilor şi a temelor muzicale. Are nişte facilităţi care au făcut o impresie foarte puternică asupra unui necunoscător ca mine. De exemplu, când am apăsat pe tasta Piano, mi-a şi apărut o frumuseţe de pian pe care am cântat apăsând pe mouse. Tot ce am atins a fost înregistrat pe un mic ecran aflat dedesupt şi am putut să dau o căutare în baza de date a enciclopediei. Am fost şi mai uimit când mi s-a dat următorul răspuns:

Schubert, Franz: Fantasy în Fmi, piano 4 hands, 1st movement D940

Era prea mult! OK, mi-am zis, e timpul să ies din sit, dar nu mai înainte de a mai privi o data la facilităţi: portative, diez, bemol, game etc

Mă rog, cine este interesat de căutări de melodii sau ritmuri mai vechi sau mai noi, Musipedia reprezintă o şansa. Cine doreşte poate să devină membru şi contributor la această enciclopedie. Cu atenţie şi puţină muncă, reuşeşti chiar să obţii un bagaj de cunostiinte pe care nu ai de ce să-l regreţi. Situl oferă şi informaţii via un Forum destul de frecventat, chiar şi de afoni…

Enciclopedia Mythica

Decembrie 19, 2010

În pagina de prezentare al Encilopediei Mythica facem cunoştiinţă cu domeniile abordate de acest sit: mitologie, folclor şi religie. Sunt şase zone geografice ale secţiunii mitologie şi anume: Africa, cele două Americi, Asia, Europa, O rientul Apropiat şi Oceania.

Secţiunea folclor cuprinde informaţii generale despre folclor, legendele din timpul lui Arthur şi povestiri populare din diverse zone geografice.

Dacă se dă o căutare după cuvântul România, apar două rezultate, Baba Dochia de Samantha Anselmi di Cardano şi Fluviul Prinţesei, de Micha F. Lindemans, prelucrare după Carmen Sylva.

Enciclopedia de Filozofie Stanford

Decembrie 18, 2010

Apelăm din ce în ce mai des la resursele online pentru documentare, informare sau divertisment. Dacă eşti interesat de filozofie sau măcar ai unele curiozităţi de acesta natură, Enciclopedia Stanford este adresa la care poţi găsi unele dintre cele mai autorizate referinţe online privind termenii şi personalităţile din acest domeniu.

Stanford este o localitate care se află la în statul California, între San Francisco şi San Jose, în inima Silicon Valley. Deşi Universitatea Stanford promovează în general cele mai radicale mişcări progresiste pornite din marxismul cultural atotstăpânitor în marile centre de învăţământ americane, Enciclopedia de Filozofie demonstrează că uneori poate coexista o disciplină umanistă alături de cele mai active corporaţii şi firme ce promovează progresul tehnologic. Într-o economie de piaţă, se înţelege.

Dacă intri pe sit, ai la îndemână atât căutarea din arhivă, care este organizată pe ani, cât şi motorul de căutare. În fiecare an se publică la interval de 3 luni o colecţie de articole care au trecut proba de foc a analizei în biroul experţilor acestei prestigioase instituţii de învăţământ superior. Recent, Universitatea Stanford a primit sprijinul altor trei universităţi, din Sidney, Amstedam şi Leeds care au pus la dispoziţie servere care sunt calculatoare oglinzi ale sitului american.

Conţinutul sitului se află aici.

Laudatio corruptio – PDL

Decembrie 16, 2010

Am aşteptat mai multe zile să văd ce se întâmplă cu votul pentru extinderea cercetărilor asupra Monicăi Iacob Ridzi în speranţa că nu voi avea de ce să scriu titlul de mai sus. Votul de acum două zile mi-a spulberat şi ultima fărâmă de speranţă cu privire la şansa PDL de a constitui acea forţă politică tenace în apărarea legalităţii de care are nevoie România. Circarul flecar Ioan Oltean a propus votul secret cu bile, o modalitate deloc abilă de a ascunde adevăratele intenţii ale majorităţii PDL-iste de a o scăpa pe doamna Ridzi de anchetă. Au fost respinse ambele cereri ale DNA, atât ca opţiuni effective, cât şi ca raport cu numărul minim necesar: 167.

În încercarea de a aduna şi alte păreri ale celor mai cunoscuţi politicieni cu o decisă abordare anti-Oltean, am făcut un tur rapid al blogurilor şi a ştirilor publicate pe net. Iată ce am găsit până acum:

Monica Macovei:

„În toţi aceşti ultimi ani, PSD, PC, UDMR şi PNL au fraternizat, public sau subteran, pentru apărarea propriilor inculpaţi. Au vrut să demită procurori anticorupţie, au modificat legi, au tergiversat sau blocat dosare de mare corupţie în Parlament, au vrut chiar să desfiinţeze DNA-ul. Şi toate acestea pentru a-şi apăra propriile interese şi reţelele clientelare, chiar dacă asta a însemnat decredibilizarea lor sau a ţării. Acum însă, pot spune că o parte din PDL, prin votul de ieri, s-a alăturat acestei familii.”

Raluca Turcan:

„Astfel, ce-a luat PDL pe mere, după un an de reforme care au stabilizat economic Romania, a dat din pacate, pe pere, printr-un vot din care se vede ca Parlamentul este scut impotriva Justitiei.”

Sebastian Lăzăroiu:

„PDL pierde un important ascendent moral şi se situează acum în linie cu PSD.”

Traian Băsescu:

„Este o abordare care face foarte mult rău şi Monicăi Ridzi, pentru că o aşează în categoria Adrian Năstase, PDL, pentru că îl aşează în categoria PSD şi face şi foarte mult rău României, pentru că a readus Parlamentul în vizorul instituţiilor care nu au voinţă politică în lupta împotriva corupţiei. Nu poţi să explici la Bruxelles că a fost o abordare sentimentală.”

MirceaGeoanăLeaks

Decembrie 8, 2010

Nu, nu sunt original. M-a inspirat un comentator de pe situl lui Mircea Geoană, Preşedintele Senatului României care şi-a făcut un titlul de glorie din a arăta cât de influenţabil este de cei din jur. Şi nu oricum, ci printr-o declaraţie video în două părţi unde încearcă să fie cât mai puţin ranchiunos. Cu toate că îşi începe pledoaria prin promiterea de „explicaţii şi răspunsuri la întrebările ce ţin de prezidenţialele de anul trecut”, în cele două părţi ale mărturiei, Mircea Geoană face şi o analiză a PSD considerând că partidul merge într-o direcţie greşită prin concesiile pe care le face liberalilor.

Critica lui Geoană la adresa lui Traian Băsescu este în aceeaşi termeni în care vorbea şi anul trecut, nimic original deci, iar tema furtului din timpul numărării voturilor plictiseşte pentru că orice secţie de votare a avut reprezentanţi din toate partidele. Fraudă, cumpărări, malversaţiuni, bani băgaţi în cutii poştale etc. Sunt perfect convins că a contat foarte mult dezbaterea televizată de acum un an dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană, în ciuda celor declarate de preşedintele Senatului. Miezul pledoariei din cel de-al doilea video este în legătură cu vizita pe care i-a făcut-o în miez de noapte lui Sorin Ovidiu Vantu. Geoană spune că nu s-a dus pentru Jacuzzi, ci pentru a afla întrebările la care va fi supus. În emisiunea 100% din 7 decembrie, Turcescu a spus că ambii candidaţi cunoşteau întrebările, nici nu se poate lucra altfel la o dezbatere decisivă cu barem de timp. În plus, tot la 100% de pe B1TV, Cosmin Guşe – fostul consilier de campanie – a spus că încă de la orele 16:00 se aflase la nivelul staffului lui Geoană de fotografiile difuzate pe situl Caţavencu. Mai mult decât atât, Guşe a afirmat că Victor Ponta insista ca să se nege vizita la SOV, lucru spus şi repetat chiar de Mircea Geoană în acest video.

Că urmare a acestor dezvăluiri se pot trage două concluzii:
– Mircea Geoană continuă să mintă, întrebările pentru dezbaterea face-to-face cu Traian Băsescu erau cunoscute de ambii candidaţi. Dacă nu ar fi fost aşa – şi aici se vede limitarea lui Geoană – el a făcut o vizită într-un scop fraudulos, pentru a afla ceva ce nu-i era cunoscut rivalului;
– A doua problemă îl implică pe Victor Ponta, aflat deja în mişcare pe o spirală descendentă. Păi, ce ne spune Geoană, că Victor Ponta insista ca să mintă? Ponta, fostul procuror în justiţia romană, făcea presiuni pentru a se minţi?

Jalnic, domnilor conducători mai vechi sau mai noi din PSD!