Archive for Martie 2011

Cărţi electronice gratis

Martie 28, 2011

Situl Gilygily.com recomandă 20 de situri la care adăugăm alte două: Liternet şi Project Gutenberg. Digitalizarea cărţilor este din ce în ce mai răspîndită, iar citirea lor pe suport adaptat e-book reader a trecut de perioada de probă. A vedea pe cineva în metrou sau în avion cu un Kindle sau cu Story, iLiad sau câte şi mai câte altele ca nume, a devenit o banalitate. Iată deci lista Gilygily:

FreeBookSpot

4eBooks

Free-EBooks

ManyBooks

GetFreeEBooks

FreeComputerBooks

FreeTechBooks

Scribd

Globusz

KnowFree

OnlineFreeEBooks

MemoWare

BluePortal

OnlineComputerBooks

SnipFiles

BookYards

The Online Books Page

AskSam EBooks

Baen Free Library

EBookLobby

PS http://dunedenisip.wordpress.com are o listă cu alte situri cu carti electronice gratis şi legale pentru Kindle.

Anunțuri

Ochii lui Elizabeth Taylor

Martie 26, 2011

Desen de Stephen Paul Breen pentru The San Diego Union-Tribune, apărut la data de 23 martie 2011.

Ciudat, cu exact un an înainte de moarte, Liz Taylor lansa parfumul Violet Eyes, creaţie a lui Carlos Benaim…

Despre Adrian Severin

Martie 25, 2011

Am sa citez dintr-o postare a lui Andrei Cornea de pe Clubromania2010:

Pe scurt, ceva lipsește politicianului român. Occidentalul poate fi hoț sau corupt, dar, dacă e prins, reflexul, exersat de secole printr-o educație severă, e să admită o eroare și să demisioneze rapid din funcție, pentru a aduce un ultim serviciu cauzei și partidului.

Românul are alt comportament. El nu recunoaște nimic, în schimb protestează, trage de timp (că poate se amână), invocă democrația (că poate impresionează), sugerează explicații oculte (că poate înfricoșează): Ce dacă a fost prins în flagrant?!, strigă el. Nu-i vinovat și totul e o conspirație, urzită de cei care îl invidiază fiindcă, desigur, e „incomod”! În consecință, se agață de orice la îndemână ca să nu fie dat afară: de scaun, de masă, de amici, de presă. Se zbate ca peștele pe uscat, vociferează gâtuit de indignare, apoi face o cădere și își scoate repede un concediu medical, iar cînd, în fine, e scos de guler pe bune, se exprimă cavernos prevestind dezastre generale.
Ce-i lipsește nu se vede, nici nu poate fi trecut în declarația de avere și de interese, pentru a fi constatat de ANI, nici nu se măsoară în hectare, în kilograme, în metri cubi, nu are cadastru, nu plătești impozit pe el, nici nu-l poți gaja. E un ”moft”, dar de bază: onoarea.

Mi-aş permite să spun că lipsa de onoare face să existe şi o solidaritate partinică în cadrul PSD dar şi o solidaritate transpartinică, în special în zona PNL, unde Crin Antonescu, generos cu un anume tip de epitete pentru PDL, Boc şi Traian Băsescu, regretă cele întâmplate cu colegul său de Uniune Social-Liberală.

Regret, e un om politic cu o carieră importantă şi e păcat că acest episod e legat de un om cu nume, şi carieră importantă în politica românească”.

Theodora0303 pică engleza din cauza istoriei

Martie 24, 2011

Marea blogeriţă Theodora0303 nu mai are mult şi va inventa o nouă limbă, azelgne, adică engleză pe invers, că de înţeles nu înţelege lucrul elementar că trebuie mai întâi să te documentezi şi pe urmă să produci explicaţii sau traduceri. Ea a tradus numele de Odissey Dawn al operaţiunii Alianţei SUA-Franţa-Regatul Unit contra regimului Gaddafi aşa cum a învăţat la o şcoală serală, adică prin Zorii Odiseei. Theodora nu este singură, alături îi stau ciracii de la iubita sa Realitatea TV cu Zorii unei Odisei. Ca şi România Liberă, tot cu Zorii unei Odisei.

Acest popor, psd-izat sau nu din zona diplomelor-prin-corespondenţă, refuză să citească şi să înţeleagă dacă este ceva de înţeles. Comandamentul militar american din zona Africii sau US Africa Command a început să se gândească la un nume pentru intervenţie cu câtva timp înainte de aprobarea ei. Numele nu trebuia să facă referire directă la Libia şi întrucât le fuseseră alocate trei grupe de litere dintre care fuseseră deja folosite literele JS-JZ şi NS-NZ, ei au ales din zona OA-OF convenind pentru cuvântul Odyssey, care înseamnă într-adevăr Odisee. Ei au avut de ales un al doilea cuvânt după criteriul „un cuvânt care să sune plăcut, care nu are nimic de-a face cu primul dar merge bine cu el”. Uite aşa a apărut Dawn, care înseamnă zori, dimineaţă în general dar nu are nimic de-a face cu Odiseea şi cu metafora dimineţii.

În concluzie, Odyssey Dawn nu înseamnă nici Zorii Odiseei nici Zorii unei Odisei, ci înseamnă Odyssey Dawn, punct.

Poporul PSD-ist s-a ridicat la luptă cea mare pentru eliberarea lumii, titlul postării lui Theodora este În numele Păcii – Despre Libia etc, dar are obiecţii cu privire la eliberatori:

“Sincer nu cred că liderilor Marii Britanii, Franţei, Germaniei şi Statelor Unite le păsa cu adevărat de aspiraţiile acestor popoare.”

De tot râsul!

PS PSD-istii şi-au făcut concurs de bloguri sub tutela tabloidului Click Simonei Ionescu, unde Theodora a primit premiul haios de „Cel mai combativ blog”. Cred şi eu, Theodora se luptă şi cu Obama şi su Sarkozy, pe lângă frontul cu Gaddafi!

TVA de 5%

Martie 24, 2011

Alianţa Socialistă (PSD plus PNL şi câteva felicksuri) exultă pentru votul de ieri din Senat: cu 53 la 46 a fost respinsă cererea preşedintelui Băsescu de reexaminarea a TVA-lui de 5% pentru alimentele de bază aprobat „din greşeală” în toamnă.

Populismul unei măsuri care ar produce haos în scriptele firmelor şi creează nişe pentru numeroase miş-maşuri pentru încadrarea frauduloasă la produse alimentare de bază a multor altor produse, este argumentat de socialişti prin vezi-doamne grija faţă de păturile defavorizate. Astfel pâinea, carnea, laptele, uleiul vegetal şi produsele expandate din cereale ar urma să fie taxate doar cu 5% în loc de 24 %. Deşi visul fiecărui om este să plătească mai puţin pentru ce cumpără, reducerea la 5% nu ar fi efectivă din următoarele motive:

– comercianţii, în special marile lanţuri de magazine vor găsi motive pentru păstrarea unui preţ foarte aproape de cel actual motivând că s-au scumpit carburanţii, electricitatea, că au mărit salariile etc

– se vor produce abuzuri: carne înseamnă nu numai carne de porc, poate însemnă şi carne de curcan, viţel, mistreţ, iepure, poate şi peşte. Uleiul vegetal este nu numai de flarea-soarelui, este şi de măsline, care nu este un aliment de bază. Am avea nevoie de o armată de controlori-verificatori necorupţi pentru a stăvili abuzurile. Şi nu-i avem, asta e!

Îmi place expresia “produse expandate din cereale”. Înseamnă orice, de la chiflele din McDonald’s până la covrigii vânduţi la colţul străzii sau sticks-urile din supermarketuri. Oare nu există un interes material ascuns pentru promovarea anumitor produse? Este clar că vor fi cumpărate mai multe sticksuri şi eugenii, nu-i aşa?

În plus, cei care au propus o astfel de măsură nu a venit şi cu compensarea ei din punct de vedere al veniturilor la buget. De unde vor fi scoşi banii care legal sau nelegal nu vor mai fi vărsaţi în contul TVA? Mărim iarăşi impozitele pe case, terenuri pentru că ei, bogăţii au de unde să plătească? Cu casa nu ai unde să fugi iar urmaşii leneşilor satului se vor trezi din nou la viaţă aşa cum au făcut-o la colectivizare când s-au ridicat contra chiaburilor. De fapt a celor mai vrednici, chibzuiţi şi economi ţărani.

Apelul lui Zina pe o tema de Cartim

Martie 23, 2011

1. Când ai început să scrii online?
În 2007 am început să contribui la un alt blog, la care nu doresc să fac referire deoarece Cauzalitate are o altă menire. Va fi o platformă de atac ideatic asupra stângii în perspectiva alegerilor de anul viitor şi mai mult ca probabil voi continua să mă refer şi să critic viitorul guvern al Alianţei Socialiste, numit povizoriu (unii zic oficial) Uniunea Social-Liberală.

2. Ce te motiveaza să scrii pe blog ?
De cele mai multe ori evidenţa lipsei de orizont a internetului în limba română. Există foarte puţine analize serioase, foartă multă maculatură glossy, flash, kitsch. Ar mai fi vorba despre rapida pierdere a demnităţii şi a moralei sub loviturile de ciocan ale ideilor goale de conţinut subsumate corectitudinii politice.

3. Cum reacţionezi la comentariile negative ?
De regulă încerc să le înţeleg partea raţională din mesaj. Blogul meu este foarte puţin frecventat şi nu am avut parte decât de câteva zeci de mesaje, majoritatea fără conţinut critic. Scriu şi foarte rar, iar o regulă de succes în blogărit este să scrii zilnic despre ce-ti place.

4. Care a fost ideea iniţială de la care ai pornit ?
Ideea a fost că va veni momentul în care voi avea destul timp să mă ocup de ce-mi place şi ştiu să fac: să combat riguros, uneori mai rece, dar fără întunecimea patimii aberaţiile pentru care secolul trecut a devenit anticamera dispariţiiei Europei ca entitate politico-culturală.

5. Ce fel de link-uri ţii in blogroll ?
Am foarte puţine legături în blogroll. Nu mi-am căutat afini şi nu am vrut neapărat să socializez, asta în condiţiile în care timpul nu a fost de partea mea. Nu ţin să rămân izolat, dar am nişte reguli pe care mi le-am făcut în timp: respect, dialog, performanţă.

6. Cum te-a schimbat pe tine blog-ul ?
Nu blogul, viaţa m-a schimbat. Blogul este doar un aspect, un violon d’Ingres.

7. Ce aşteptări ai în viitor de la blog-ul tău ?
Să fie peste media valorică a blogurilor din zona cultural-politică. E o provocare care mă stimulează.

8. Cât despre vizitatorii / cititorii acestui blog ?
Sunt prea puţini ca să vorbesc despre ei. Îmi place să îi vizitez pe mai mulţi; vin, citesc şi plec îmbogăţit. Le mulţumesc la toţi cei care scriu dezinteresat, dăruind din experienţa şi cultura lor.

Femeie culegând flori

Martie 22, 2011

Pierre-Auguste Renoir a lăsat posterităţii peste 6000 mii de tablouri, fiind considerat unul dintre cei mai prolifici artişti din toate timpurile. Astăzi mă voi rezuma la un simbol al prieteniei sale cu Claude Monet, este vorba despre tabloul Femeie culegând flori care o imortalizează pe Camille Doncieux, prima soţie a fondatorului curentului impresionist.

Tabloul, realizat în 1874, anul celebrei expoziţii unde se va lansa curentul impresionist, o arată pe Camille ţinând un buchet de flori abia culese de pe un câmp din apropierea Parisului. Peste doar câţiva ani, soţia lui Monet se stingea răpusă de cancer la vârsta de 32 de ani, iar ca o curiozitate, singura ei fotografie care ne-a parvenit provine din colecţia particulară a altei familii, nu aceea a pictorului. Claude Monet se îndrăgostise de Camille în anul 1865, când i-a cerut să-i pozeze pentru un tablou. Anii au trecut, iar artistul s-a îndrăgostit în anul 1876 de Alice Hoschedé, soţia unui colecţionar de artă, cu care începe o relaţie extraconjugală. În anul 1879, anul dispariţiei lui Camille, Claude Monet a rămas cu Alice, pe care o convinsese să-l părăsească cu un an înainte pe Ernest Hoschedé, dar nu îşi va legitima a doua căsătorie decât în 1892. Alice a stat în aceeaşi casă cu Camille timp de un an de zile, dar nu i-a iertat existenţa şi în timp s-a străduit să distrugă orice era legat de memoria ei. Au dispărut astfel toate fotografiile pe care le-a găsit, precum şi orice obiect care îi putea aduce aminte de predecesoarea sa.

Pus în vânzare la TEFAF de către Sterling and Francine Clark Art Institute, tabloul Femeie culegând flori al lui Renoir constituie un punct de interes pentru colecţionarii care îşi permit să liciteze dar si un reper artistic şi emoţional pentru vizitatorii avizaţi.

Pictura lui Churchill

Martie 19, 2011

Cartea Vorbele de duh ale lui Winston Churchill mi-a produs o dublă bucurie, din care prima este întâlnirea sau/şi reîntâlnirea cu multe din minunatele sale exprimări în care oratoria şi talentul scriitoricesc au ajutat o minte sclipitoare să-şi desăvârşească imensa operă politico-militară. Dezvăluirea interesului şi talentului lui Sir Winston pentru pictură mi-a produs ce-a de-a doua bucurie, pentru că modelul aristocratic în care-l incadrasem fusese destul de larg, dar suferea de miopia albului şi negrului. Iată că omul care nu se dezlipea de trabuc şi de coniac/ şampanie a avut înclinaţia pentru ce-a mai fluidă încarnare a spectrului solar, talentul sau producând opere care l-au impresionat şi pe Picasso. Am să reproduc în continuare splendida frază din Introducerea lui James C. Humes, autorul selecţiei de vorbe de duh apărute la Editura Humanitas:

„Ca artist, a folosit o paletă intensă pentru a crea tablouri în stil impresionist. Peisajele sale i-au câştigat intrarea la Luvru, sub nom de brush Charles Morin. Picasso, care detesta politica lui conservatoare, a spus că, dacă politicianul britanic s-ar fi limitat la pictură, ar fi ajuns printre cei mai de seamă artişti.”

Sunset Over the Atlas Mountains este un strălucit exemplu al picturii lui Sir Winston Spencer Churchill. Operă din 1935, înfăţişează un apus de soare văzut din Marrakech, Maroc, de pe balconul Hotelului Mamounia. Atât de mult îi plăcea apusul pe fundalul Munţilor Atlas că Sir Winston l-a invitat pe Preşedintele american Franklin D. Roosevelt pentru a-l vedea în anul 1943 după Conferinţa de la Casablanca.

Pictura, aflată la început în proprietatea lui Lady Sarah Audley, fiica politicianului, a fost vândută unui colecţionar privat din Texas, care în anul 1992 a vândut-o unei familii din San Francisco. În 2008, pictură de 20 pe 25 de inci a primit 350000 de dolari la o licitaţie la Bonhams, New York.

Tabloul care a primit cea mai mare recunoaştere bănească – 2 060000 dolari – este Chartwell Landscape With Sheep, un peisaj englezesc de altadată…

Portret de bărbat cu mâinile în şolduri – Un Rembrandt la TEFAF

Martie 17, 2011

TEFAF (The European Fine Art Fair – Târgul European de Artă Rafinată) se deschide astăzi la Maastricht pentru cea de-a 24-a ediţie. Piesa de rezistenţă a târgului de artă este o pânză de Rembrandt, „Portret de bărbat cu mâinile în şolduri”, pictată în anul 1658. Galeria Christie a pus în vânzare această capodoperă în anul 2009, în urma solicitării unei „distinse galerii private”, iar achiziţia s-a făcut atunci printr-un ordin telefonic contra sumei de 20,2 milioane lire sterline. Acest portret mai fusese pus la licitaţie în anul 1930 pentru suma de 18500 de lire sterline, iar anunţul vânzării sale la Christie a provocat o autentică emoţie printre amatorii de artă.

Aflăm acum prin intermediul podcastjournal.net că galleria internaţională Otto Neumann Ltd pune în vânzare pictura contra sumei minime de 47 de milioane dolari SUA (33.9 milioane euro). Pictat într-o perioadă de maximă creativitate a maestrului olandez, portretul înfăţişează un personaj într-o ţinută sfidătoare care priveşte direct către artist. Calificată drept „o capodoperă de Rembrandt” de către Ernst van de Wetering, şeful Proiectului de Cercetare Rembrandt, pânza are dimensiunile de 107.4 pe 87 de centimetri şi a fost înregistrată în circuitul public în 1847 la o expoziţie a British Institution din Londra ca împrumut din colecţia particulară a lui George Folliot.

TEFAF va avea anul acesta un număr de 260 de participanţi instituţionali din 16 ţări. Preţurile de intrare vor fi pe măsură …maeştrilor autori ai operelor de artă. Astfel, pentru un adult preţul biletului este de 55 de euro, catalog inclus, iar pentru un cuplu (amuzant, este scris de fapt „doi adulţi”, pentru alinierea la political correctness), preţul ajunge la 90 de euro.

Cum să discreditezi WSJ?

Martie 11, 2011

Pare aproape imposibil deoarece vorbim despre Wall Street Journal, dar cărămidă cu cărămidă, bucată cu bucată, pică orice zid sau cade orice reputaţie. Răspunsul este foarte simplu: prin blogul lui Alen Mattich! Şi mai ales prin ultima sa găselniţă pe care a numit-o pompos Revolting Index. Deci ar fi vorba despre un Indice sau Indicator al Revoltei, rezultant din combinarea a trei parametri, primul fiind Transparency International Corruption Perceptions Index, al doilea indicele Human Development Index al Naţiunilor Unite şi la urmă indexul GINI. Argumentaţia autorului se vrea a fi logică, el spune că pe fondul unei percepţii acute a corupţiei din ţara respectivă şi a inegalităţii sociale, creşterea preţurilor la mâncare ar fi un catalizator al revoltei. Indicele GINI măsoară dispersia bogăţiei în societate, deci cu cât este mai mare diferenţa dintre poli, cu atât ese mai mare acest index.

Teoria ca teoria, dar practica ne omoară, asta este concluzia tabelului resultant al Revolting Index în privinţa României. Ţara noastră se află pe locul 37, între Turcia (36) şi Costa Rica (38), care este urmată de Arabia Saudită. Chiar în aceste zile, regatul saudit este zguduit de revolte din ce în ce mai vehemente şi mai dure, dar Alen Mattich a nominalizat România cu un risc al revoltei mai mare. Un alt exemplu la îndemână este Grecia. Ţara în care anarhiştii, stângiştii, sindicatele, pensionariatul, funcţionarii etc ies în stradă săptămâna de săptămâna de mai bine de un an de zile, este cotată de Indicatorul Revoltei pe locul 60, cu mult în urma României, între Qatar şi Emiratele Arabe Unite, ţări în care (aproape) toată lumea trăieşte – foarte bine – de pe urma beneficiilor petroliere! Aşa se întâmplă când se combină trei indicatori falşi, sau obţinuţi pe criterii neştiintifice din raportări oficiale care maschează realitatea. Una este sărăcia şi cauza ei în Qatar, alta este în România. Dar Alen Mattich poate să doarmă liniştit, în 30 dintre cele 85 de ţări luate în calcul se va întâmpla o mişcare de stradă, o grevă, ceva acolo că să-i dea o satisfacţie să-i zicem profesională. În România vine primăvara, nu revolta…

Articolul lui Alen Mattich: http://blogs.wsj.com/source/2011/02/25/introducing-the-revolting-index/?KEYWORDS=romania#