La moartea lui Alex Leo Serban

Cand a plecat in Argentina m-am gandit ca este o toana de artist aflat intr-o criza de creatie sau de identitate. Mi-a ramas intiparit in memorie articolul din Dilema din noiembrie 2009 in care spunea ca s-a saturat si ca emigreaza in Argentina. Mi s-a parut absurd si nedrept, dar am considerat acest lucru ca o manifestare a unui fenomen care ii va lovi din ce in ce mai des pe creatorii bazati pe cuvint ca mijloc de transmitere a mesajului. Poetii, criticii de film, scriitorii, ziaristii talentati si specialistii care scriau la diversele publicatii vad pe zi ce trece ca au un public din ce in ce mai restrans iar munca lor nu mai este apreciata asa cum se asteptau.

Deplang disparitia prematura a lui Alex Leo Şerban si m-a miscat faptul ca, bolnav fiind a venit acasa. Insa nu pot sa fiu de accord cu el in a considera ca statul este de vina pentru lipsa de interes fata de opera de arta cinematografica si de critica si ca nu se acorda atentie creatorului. Statul este un aparat functionaresc, nu este o familie sau un grup de prieteni. Degeaba astepti de la o institutie sa ti se dea ceea ce ai pierdut de la principalii tai aliati: spectatorii. Ei au evoluat, nu in sensul unei urcari de trepte spre nu stiu ce, au evoluat in diverse directii si si-au schimbat aria de interese.

Daca nu ii ai pe spectatori, nici institutiile nu se misca. Ele ar trebui sa fie ultimele care sa te intereseze si ultimele carora sa le acorzi atentie. Cine se astepta ca sa existe viata si traire intr-o cladire doar pentru ca acolo lucreaza functionari alesi, numiti sau mosteniti, se inseala amarnic. Sala, de teatru, de film, televizorul sunt caile de patrundere in sufletul omenesc de la care astepti aplauze sau fluieraturi, nu de la un secretar de stat.

Ce pot sa zic cand ii recitesc spusele lui Alex Leo Serban referitoare la patriotism dintr-un interviu din Catavencu? Iata:

„Pot să-ți reamintesc ce am scris, nu doar spus, despre patriotism (în Dietetica lui Robinson; din fericire, cartea a apărut fără “comentarii cititori”): anume, că este un atavism – cum sper să devină și cetățenia. Și apoi să cadă, precum coada maimuței. Cred că acest sentiment nătîng (căci e inspirat de purul hazard) nu ar trebui să inspire mari pasiuni, ci mici indiferențe.”

Coada maimutei pica desigur. Dar la maimute. Din pacate moda marilor sau micilor ganditori ne/anti/contra/ parioti/patriotism este la mare pret. Nu este nevoie de o Garda de Fier pentru a crea alti Ciorani, este in firea unora sa caute motive de a gandi in franceza cand te iubesc doar romanii…

Etichete:

3 Răspunsuri to “La moartea lui Alex Leo Serban”

  1. Lucian Says:

    Dumnezeu să-l odihnească! Trebuie să recunosc că m-a şocat vestea…

  2. Zina Says:

    Hm ! Sunt biolog şi pot sa spun ceva: coada unei maimute cu coadă sau a unei specii de maimute cu coadă n-o să cadă niciodată ! Poate o să apară noi specii, fără coadă, dar asta e altceva…

  3. Zina Says:

    M-am grăbit să apăs pe „Trimite…” Simt că atâta timp cât vor exista ţări, va exista şi patriotism. Desigur, vor exista şi cetăţeni lipsiţi de acest sentiment. Chestie de raţiune şi simţire !😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: