Archive for Decembrie 2011

Doamna de Fier

Decembrie 30, 2011

Cu Meryl Streep în rolul principal, filmul Doamna de Fier evocă figura lui Margaret Thatcher, cel mai mare prim-ministru al Marii Britanii din perioada ulterioară lui Winston Churchill.

Nevoia de reanimare a USL. Uslașii iau amfetamine

Decembrie 30, 2011

Theodora Uslașita țipă de fericire la un sondaj făcut de Avangarde, institut condus de Marius Pieleanu, parcă nici ei nu-i vine a crede, USL ar obține 59% din voturile românilor?! Dar oare ce i-a găsit pe Anteniști (vezi Feliks) plus Cotidianul (redactor-șef Cornel Nistorescu, sau Nistoresc după tată) să țopăie în plin sezon de stat liniștit pe acasă? Oare să fie sondajul IMAS de acum câteva zile care dă 49.2 % vajnicului USL? Aveau nevoie de o reanimare dar se pare că pacientul se îndreaptă către îmbălsămare.

Și nici acest 49.% nu e bătut în cuie, merge în jos, vezi grafic:

Paul Krugman contra lui The Banker

Decembrie 30, 2011

Pentru mine este clar: Gheorghe Ialomițianu l-a bătut pe John Maynard Keynes! Nu am scris Paul Krugman contra lui Ialomițianu în titlu, de frica USL-ului, a lui Dan Popa și a lui Radu Soviani pentru care distanța ar fi – după măsuratorile făcute de chibițarii populiști – prea mare. Paul Krugman este laureat al Premiului Nobel pentru economie, pe când Gheorghe Ialomițianu a primit doar un titlu onorific din partea revistei The Banker. Paul Krugman este admirat de Călin Popescu-Tăriceanu, un mare cheltuitor al banului public, pe care l-a administrat așa cum își administrează banii de hamburgheri, fapt care îl pune clar în inferioritate pe Gheorghe Ialomițianu, care nu și-a declarat dragostea pentru niciun economist de peste ocean, mai mare sau mai mic. În sfârșit, Paul Krugman scrie la The New York Times, pe când Gheorghe Ialomițianu nu e în stare să scrie nici în Informația Bucureștiului, ceea ce spune multe despre provincialismul incurabil al ministrului de finanțe român. Dar asta e, nu ai cum să compari un gigant al cheltuirii banului pe care nu-l ai, vorbim de Krugman, cu un pitic al chivernisirii banului public, iar aici vorbim de Ialomițianu.

În ultimul sau articol din The New York Times, Paul Krugman laudă politicile inspirate din teoriile economice ale lui John Maynard Keynes, aplicate pentru o perioadă în SUA, politici care se bazează pe cheltuieli publice masive pentru ieșirea din criză. Că America are o datorie publică de vreo 16000 de miliarde de dolari, asta nu-l interesează prea tare pe Paul Krugman, deoarece încă se mai găsesc bani pe piață pentru administrația lui Barack Hussein Obama. La noi însă, într-o Europă îndobitocită de politici sociale absurde, create pentru a hrăni o parte dintr-o populație din ce în ce mai leneșă și mai îndărătnică în a ieși la muncă, la noi după cum spuneam bani nu mai sunt. Sau sunt foarte scumpi pentru un stat cu peste 1300000 de angajați și cu 12000000 de asistați. Și Ialomițianu face o politică enervantă pentru subtilii economiști televizivi sau economiști cu blog de mare audiență: el tăie și contabilizează repetând că nu mai sunt bani de risipit. Și uite-așa s-ar putea că într-o bună zi că bețivii satului să nu se mai bucure de venitul minim garantat. Sau că indivizi cu Merțane să nu mai vină să-și ridice ajutorul social. Sunt semne că deja s-a schimbat ceva, o individă mi-a spus că ea îl urăște pe Boc pentru că a pierdut 700000 de lei pentru că certificatul medical cu care ieșise la pensie nu mai e valabil în față comisiei nu-știu-care. Iar strigătul ei de ură îmi răsuna și acum în urechi: “Dar ce, sărăcea statul dându-mi acești bani?” DA, sărăcea pentru că sunt milioane de nedreptăți ce trebuiesc îndreptate și pentru asta nu mai este amânare.
(more…)

Blog Nora Damian – Rostul predestinat al Crinului: codul bunelor nani-ere

Decembrie 28, 2011

Vă prezint fragmente din două postări – autor Bască Ilie – despre un Crin deosebit. Ştiți voi care…

Prima parte

„Boala chiulului și pokerul de noapte i-au pus cruce precoce în sânge, i-au mutilat pe viață fusul orar, i-au făcut nopțile senine ca ziua, iar ziua se face și acum ca noaptea intermitentă, binecuvântată pentru greaua încercare de recuperare fizico-psihiatrică. Din visatele ore de somn ușor, dulce și incompatibil cu orice program de lucru pe timp de zi, intermitența îl suprasolicită de câte ori datoria publică de zi nu-i permite nicio amânare, îl forțează să întrerupă somnul zilei cu puterea îndemnului ca sula-n coaste, din primul vers al imnului predestinat. Tulburarea neuro-somnambulă îl hărțuiește ca un reflector -transfocator- ca faza mare pe timp de noapte între ochi, după modelul de căutare din lagărele de concentrare la locul de muncă în folosul comunității. Din Parlamentul României, olițofrenul de noapte se lasă scăpat cu ziua, de nerecuperat printre simțurile adormite până la surescitarea stereotipică, datorită apelului său disperat la Codul bunelor nani-ere, identificat cu predestinatul Cod homeric personal”.

Partea a doua

„Cu PNL-ul pus să doarmă, după Codul bunelor nani-ere, în ciubotele roșii ale motanului încălțat sau la picioarele lui Iliescu, avem de-a face tot cu o miză la risc, după anduranța jocului de picioare. O astfel de investiție seculară pentru eternitate este ca minciuna cu picioare scurte, fiindcă nici nu știi când vine clipa blestemată și le scoate la înaintare. Cu un asemenea atac, miza intră în jocul secolului, fără prelungiri. Codul bunelor nani-ere atrage crinul de veghe inspirată la locul de odihnă, sleit de puterea statului la căpătâiul incompatibil cu veșnicia.
…..
Ce blestem ar fi pe capul nostru să ne punem în fiecare colegiu câte un crin dat în locul de odihnă predestinat numai viitorului națiunii! De ce?”

Diana Tușa face sarmale din limba română

Decembrie 28, 2011

Prezență agreabilă până în momentul în care începe să facă politică PNL, adică acel vorbit veninos și fără minte despre orice, oricând și oricum, Diana Tușa face un salt în feminismul ardent și scrie pe blog cu referire la Elena Udrea:

„Nu ştiu celelalte femei implicate în politică ce gândesc despre subiect, însă pe mine mă enervează la culme faptul că oridecâteori se vorbeşte despre femeia din politică automat se cuplează imaginea cozonacilor şi a sarmalelor”.

Diana Tușa începe să facă sarmale din limba română scriind „Nu știu celelalte femei implicate în politică ce gândesc despre subiect” în loc de „Nu știu ce gândesc despre subiect celelalte femei implicate în politică”. Distinsul politician liberal continuă procesul de fabricație scriind „oridecâteori” legat, în loc de ori de câte ori! Asta este prea mult și pentru Vanghelie, primarul care este! Mă întreb ce ar spune Adrian Năstase sau Crin Antonescu, fețe subțiri ale politichiei socialiste, despre gradul de poluare al limbii române practicat de către amicii lor politici? Oare se va sesiza din oficiu procurorul Victor Ponta?

Aura Vasile și șobolanii roșii

Decembrie 28, 2011

A fost de ajuns ca Aura Vasile să se supere puțin dialectic, – nu-i așa, că la noi politica se face principial, la fel ca în Alianța Socialistă USL, – ca să sară ca fripți cu ulei Bunica (cu voia dumneavoastră primul pe listă, Ion Ilici Iliescu) o haită de bloggeri PNL-iști care au făcut-o în toate felurile pe doamna parlamentar. Citiți ce au scris, fără rușine și fără obraz, reprezentanții culturii canalelor:

Lilick-Auftackt:

Panglicile și le-a pus singură în păr. Nu e niciun pixel…

Pe panglici Lilick a scris “Ticăloșie”.

Ionuț Iancu:

Politica e o curvă.. la fel și Aura Vasile

Iar pentru toate femeile:

„Pentru că politica e femeie. Și femeia, uneori, e curvă”.

Mai elaborat, dar tot stilul care necesită vaccin anti-ciumă, Horatiu Buzatu:

„Sau te pomenești că parlamentarii opoziției sunt înghesuiți prin lifturi, pe scări sau prin colțurile mai întunecoase ale Parlamentului și apoi siliți să semneze, tot așa cum pe vremuri țăranii erau siliți să semneze la cooperativizare?”

Până la urmă Aura Vasile a rămas cu ei, inclusiv cu aceia care au înjurat-o, cu toți șobolanii…

Liberalii cu blog – înțepeniți și nesimpatici

Decembrie 28, 2011

Alina Gorghiu a postat pe blog 4 rânduri memorabile pe care – cu licență Blackwater – am să le transcriu aici:

Azi, la buget, în plen, am schimbat câteva idei cu Varujan Vosganian, care mi-a zis un lucru care mă preocupă și pe mine de ceva vreme și am mai și scăpat ideea pe ici pe colo. Nu prea sunt liberali cu blog. Sau sunt cam intepenniti și aia care sunt… Un blog al lui Cristian Topescu ar fi simpatic.

Că Alina Gorghiu schimbă idei nu-i rău, e rău că se exprimă într-o limbă română hurducăită, cu repetiții și cu nn (sau dublu N), deci unde nu ajunge nici visul tulbure din somnul profund al Crinului. Ce spune onorabila parlamentară este un adevăr sau o abureală? Nu prea sunt liberali cu blog? Dar oare de ce a ajuns la concluzia de o profunzime politică nemaipomenită că un blog liberrral de succes ar fi sub marca lui Cristian Ţopescu? Blogerii liberali sunt înțepeniți, se mișcă încet și prost, asta spune onorabilul politician al Alianței Socialiste USL. Vai, ce jale! Când conducerea duduie de idei ca o mitralieră (că tot a repetat M-me Gorghiu idei-idee), când Crin se pupă cu Feliks și cu Ilici, te miri într-adevăr că nu sunt decât postaci-scuipători-de-semințe de genul lui Nanu Mihai?

Da, Partidul Socialist PNL are nevoie de blogul lui Cristian Ţopescu, numai așa ar avea și ei senzația de sprinteneală, de iuțime, de flexibilitate și de excelență pe care le dă sportul de performanță. Din nefericire, nici Cristian Ţopescu nu mai are vocea de odinioară, au trecut anii și peste el, precum au trecut anii și peste PNL, care nu mai are nimic din Brătieni. Din parfum a rămas doar un flacon cu odicolon…

Sau Eau de Cologne Made in China, RPC, comunistă.

PS. Ce spune Lilick de asta? Nimic, pune şi ea/umăru’ la tăcere, că veninul nu e idee, vorba lui Alina Gorghiu.

Project Gutenberg. Despre donații

Decembrie 28, 2011

O inițiativă care pune la dispoziția cititorilor peste 36000 de lucrări, ajungându-se la 100000 prin intermediul site-urilor afiliate. Pentru PC-uri, ebook readere (Kindle & Others), Android și iOS, deci pentru tot ce este portabil. Project Gutenberg se dezvoltă fără revoluții, fără lovituri de stat, fără afișarea unor bannere anti-capitalism și anti-bănci, este deci un proiect de suflet atras de frumos și de păstrarea bogăției spirituale a lumii.

La fel ca și pe Wikipedia, veți întâlni aici și îndemnul de a dona dacă vă puteți permite sau dacă vreți. În legătură cu donațiile, am văzut cu precădere în ultimii ani o mulțime de reclame TV pentru donarea – de 2 euro, 4 sau mai mult – către varii clinici pentru copii sau pentru eradicarea nu-știu-cărei-boli. Nu contest că pot exista și oameni dezinteresați care lucrează la astfel de proiecte, dar am impresia că majoritatea proiectelor sunt anvelope media atractive pentru grupuri cu interese de altă factură decât cea pur medicală sau caritabilă. Nu am în vedere un proces de intenție generalizat, dar am avut ocazia să verific – la întânplare, fără nicio idee preconcepută – unele dintre așa-zisele inițiative pentru binele public și am constatat că în spatele unor acțiuni prezentate că fiind de caritate stau grupări care promovează agende cu alte determinări.

Revenind la Project Gutenberg și la donații, cred că nimeni nu a văzut o reclamă TV cu îndemnul de a dona bani pentru cărți electronice gratis. Nu, totul se face online fără invadarea spațiului informațional și de divertisment adus de televiziune. Și fără agresiune, fără imperativul televiziv “Și tu poți face ceva” sau “Și tu poți să contribui”. Implicit ți se transmite că dacă nu dai bani, tu nu faci ceva, tu nu te implicit, tu lași să moară de foame sau să sufere copii sau bolnavi de cancer, sau de nu-știu-care-sindrom. Prin televiziune agresivitatea de fond este acoperită de mantia bunăvoinței unei zîne caritabile, ți se spune participă dar ești pus la zid unde ți se strigă: plătești sau trag! Sau plătești ori ești vinovat.

Și asta n-o pot accepta.

Prometheus

Decembrie 26, 2011

În regia lui Ridley Scott – din ale cărui filmografie citez doar Black Hawk Down, Gladiator, American Gangster și Kingdom of Heaven, – Prometheus va ajunge pe marile ecrane pe 8/06/2011. Printre actori îi găsim pe Noomi Rapace, Charlize Theron și Patrick Wilson.

Trailerul oficial al fimului:

Victor Ponta – discursul unui adolescent perpetuu

Decembrie 25, 2011

Ziua de 22 decembrie 1989 reprezintă un moment de cotitură în istoria poporului român, însă pot să mai treacă zeci de luni decembrie fără ca Victor Ponta să se maturizeze. Cea mai bună mărturie este discursul pe care l-a ținut în Parlamentul țării pe 22.12.2011 cu ocazia dezbaterii moțiunii Alianței Socialiste (USL – pentru cei care vor exactitate) contra guvernului Emil Boc. Iată o mostră din discursul infantil, dar veninos şi amenințător al președintelui Partidului lui Ion Ilici:

„Vom încerca să aducem aminte tovarăşului Emil Boc despre soarta lui Emil Bobu, tovarăşei Elena Udrea despre soarta tovarăşei Elena Ceauşescu, tovarăşului Traian Igaş despre soarta tovarăşului Tudor Postelnicu, şi mai ales tovarăşului preşedinte Traian Băsescu (…) tuturor tovarăşilor şi <> săi români, maghiari şi de alte naţionalităţi, că aşa cum istoria în mod rău se rescrie după 22 de ani şi ne întoarcem la o ţară nedemocratică sunt convins că se va rescrie şi în ceea ce-i priveşte pe toţi aceşti tovarăşi. Ca să nu se supere tovarăşul Daniel Funeriu mi-era destul de greu să-l compar cu tovarăşa Suzana Gâdea, dar cred că e comparaţie potrivită”.

Pe blogul victorponta.ro, şeful PSD și-a pus o fotografie în care apare în costum, uitând că a venit îmbrăcat în pullover:

Că Victor Ponta are memoria scurtă, o demonstrează cadrele PSD, aliații și adulatorii. De exemplu Theodora, sau Vocea PSD-ului suburban, a publicat o fotografie luată chiar în ziua dezbaterii moțiunii:

Nu-i frumos Theodora, vezi că te zboară șeful! Sau te împușcă, în spiritul discursului din 22…