Am sădit în corpul tău

Am sădit în corpul tău, iubito, floarea
Ce o să-ţi împrăştie pe gât pe-obraji pe mâini petale
Şi o să-ţi înmugurească sânii mâine – primăvara
Îmi plac sprâncenele şi ochii tăi cu luciu de metale
Şi braţele ce ţi se-ndoaie ca şerpii, valurile, marea

Din corpul tău aş vrea să fac palate, arhitectonice grădini
Şi raiuri pământeşti monumentale
Şi să mă îngrop în carnea ta când voi muri
Şi în pământul lor să mă îngrop când voi muri

În părul tău eu simt mirosul de struguri de portocale
În ochii tăi cerniţi văd soare şi-n buze pofta de mâncare
Cu dinţii tăi ai vrea să rupi din suflet carne
Şi unghiile să le prefaci în gheare

Aş vrea să muşc din sânii tăi cum muşcă pâinea
Înfometaţii ce culeg pe-asfaltul străzilor parale
Aş vrea să-ţi înfloresc privirea cu-arhitectonice grădini
Şi să-ţi aliniez gândirea cu visuri pământeşti, mamie.

Tristan Tzara

PS. Alt link pe blogul lui Eugen Bot, cu corecţia de la strofa 1, versul 3. Pentru conformitate a se citi Tristan Tzara – Primele Poeme, Editura Cartea Românească, 1970.

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: