Paul Krugman contra lui The Banker

Pentru mine este clar: Gheorghe Ialomițianu l-a bătut pe John Maynard Keynes! Nu am scris Paul Krugman contra lui Ialomițianu în titlu, de frica USL-ului, a lui Dan Popa și a lui Radu Soviani pentru care distanța ar fi – după măsuratorile făcute de chibițarii populiști – prea mare. Paul Krugman este laureat al Premiului Nobel pentru economie, pe când Gheorghe Ialomițianu a primit doar un titlu onorific din partea revistei The Banker. Paul Krugman este admirat de Călin Popescu-Tăriceanu, un mare cheltuitor al banului public, pe care l-a administrat așa cum își administrează banii de hamburgheri, fapt care îl pune clar în inferioritate pe Gheorghe Ialomițianu, care nu și-a declarat dragostea pentru niciun economist de peste ocean, mai mare sau mai mic. În sfârșit, Paul Krugman scrie la The New York Times, pe când Gheorghe Ialomițianu nu e în stare să scrie nici în Informația Bucureștiului, ceea ce spune multe despre provincialismul incurabil al ministrului de finanțe român. Dar asta e, nu ai cum să compari un gigant al cheltuirii banului pe care nu-l ai, vorbim de Krugman, cu un pitic al chivernisirii banului public, iar aici vorbim de Ialomițianu.

În ultimul sau articol din The New York Times, Paul Krugman laudă politicile inspirate din teoriile economice ale lui John Maynard Keynes, aplicate pentru o perioadă în SUA, politici care se bazează pe cheltuieli publice masive pentru ieșirea din criză. Că America are o datorie publică de vreo 16000 de miliarde de dolari, asta nu-l interesează prea tare pe Paul Krugman, deoarece încă se mai găsesc bani pe piață pentru administrația lui Barack Hussein Obama. La noi însă, într-o Europă îndobitocită de politici sociale absurde, create pentru a hrăni o parte dintr-o populație din ce în ce mai leneșă și mai îndărătnică în a ieși la muncă, la noi după cum spuneam bani nu mai sunt. Sau sunt foarte scumpi pentru un stat cu peste 1300000 de angajați și cu 12000000 de asistați. Și Ialomițianu face o politică enervantă pentru subtilii economiști televizivi sau economiști cu blog de mare audiență: el tăie și contabilizează repetând că nu mai sunt bani de risipit. Și uite-așa s-ar putea că într-o bună zi că bețivii satului să nu se mai bucure de venitul minim garantat. Sau că indivizi cu Merțane să nu mai vină să-și ridice ajutorul social. Sunt semne că deja s-a schimbat ceva, o individă mi-a spus că ea îl urăște pe Boc pentru că a pierdut 700000 de lei pentru că certificatul medical cu care ieșise la pensie nu mai e valabil în față comisiei nu-știu-care. Iar strigătul ei de ură îmi răsuna și acum în urechi: “Dar ce, sărăcea statul dându-mi acești bani?” DA, sărăcea pentru că sunt milioane de nedreptăți ce trebuiesc îndreptate și pentru asta nu mai este amânare.

O fi Ialomițianu un funcționar cu ținută modestă ajuns pe un post înalt, dar este un om al unui mecanism care însănătoșește un stat bolnav, prea mare pentru cât face și prea mic pentru cât ar trebui să dea. Și asta nici Keynes n-ar putea să-și imagineze.

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: