Posts Tagged ‘conexiuni’

Liu Xiaobo – One Letter Is Enough

Februarie 19, 2012

for Xia

one letter is enough
for me to transcend and face
you to speak

as the wind blows past
the night
uses its own blood
to write a secret verse
that reminds me each
word is the last word

the ice in your body
melts into a myth of fire
in the eyes of the executioner
fury turns to stone

two sets of iron rails
unexpectedly overlap
moths flap toward lamp
light, an eternal sign
that traces your shadow

8. 1. 2000

Anunțuri

Articol de Laurențiu Mihu despre poziția PSD privind Tratatul UE (Tratatul de Guvernanță Fiscală)

Februarie 18, 2012

Ion Ilici Iliescu, Adrian Năstase și Bogdan Niculescu-Duvaz se opun Tratatului iar Laurențiu Mihu scrie în România Liberă:

Dilema privind semnarea sau nu de către România a Tratatului UE (care restructurează drastic cheltuielile şi angajamentele statelor membre pe zona datoriei publice) are astăzi aceeaşi anvergură pe care o aveau la începutul anilor ’90 dileme naţionale precum: privatizare sau nu?, garantarea proprietăţii sau doar ocrotirea ei prin Constituţie?, fesenism sau pluripartitism?, NATO sau nu?

Sub preşedinţia lui Ion Iliescu şi sub guvernarea acoliţilor săi, strânşi la consemn de prin ungherele CC-ului şi ale Comitetului de Stat al Planificării, am avut neşansa să mergem ani buni înainte cu ezitări şi, cum spune şi astăzi Iliescu, „analize”.

Tratatul privind stabilitatea, convergenţa şi guvernanţa în Uniunea Monetară şi Economică

Februarie 18, 2012

Sub numele simplificat de Tratatul de Guvernanță Fiscală, acest acord european este cunoscut în general publicului românesc în privința celei mai importante limitări: ca deficitul structural anual să nu depășească 0.5% din PIB (Produsul Intern Brut). Ce se știe mai puțin, iar din acest motiv s-a creat în zona PSD și o puternică acțiune de bruiaj, este permisiunea pentru statele care au un deficit guvernamental total sub 60% ca să poată avea un deficit anual de până la 1%.

Textul Tratatului de Guvernanță Fiscală care este propus pentru semnare la data de 1 martie 2012 nu este disponibil în limba română la data publicării acestui post, de aceea am hotărât să-l traduc după originalul în limba engleză regăsit pe pagina Enciclopediei online Wikipedia.

Textul traducerii va fi adăugat pe măsură ce va fi verificat pentru eliminarea oricăror greșeli sau neconcordanțe.

Tratatul privind stabilitatea, convergenţa şi guvernanţa în Uniunea Monetară şi Economică

Părțile Contractante…

(more…)

Revenit acasă

Februarie 16, 2012

Îmi reiau lucrul la acest site, la o zi după reîntoarcerea în țară, spectacolul iernii dezlănțuite nepotolind dorința normală de informare personală și comentare a unor evenimente.

Vreau să subliniez trei elemente care îmi creează un anumit cadru de referință:

– nu am scris și nu scriu la comandă, lucrez de prea mult timp în sectorul privat din străinătate ca să mă pretez la jocuri asemănătoare mercenariatului condus de Feliks și alții ca el;

– insurecția preluată și acum condusă de USL a scos în stradă mai multe categorii de personaje, de la idealiștii ecologiști (dar care sunt tot o specie de stângiști) până la canalia de uliți, varianta lumpenului antisocial de pe stadioane.

– Emil Boc a demisionat și o dată cu el au plecat din guvern și alți miniștri de foarte mare valoare cum ar fi Anca Boagiu, Daniel Funeriu și Sulfina Barbu.

România este în pericol de a deveni un fief al populiștilor uslași și ai celor din zona manelistă a lui DD. PDL-ul este ca un boxer groggy, intelectualii publici, cu excepția lui Vladimir Tismăneanu, au fost intimidați de corul huiduitorilor și a celor spurcați la gură sau cu tastaturi ieșite din canalele de scurgere. Ascensiunea lui Arturo Ui nu a putut fi oprită, dar peste ani și într-un alt decor, accederea la putere a cârlanului comentator de fese Crin Antonescu trebuie oprită prin mijloace democratice. Alături de el, Victor Ponta se vede la celalalt capăt al mesei lungi a puterii, conținutul discursului său putându-se schimba în funcție de calitatea meniului aflat în discuție.

Sunt aici, văd, citesc și scriu. Poate e puțin, dar nu contează cantitatea.

Scrisoare pentru Rodica Palade

Ianuarie 14, 2012

Stimată Doamnă,

Dacă pentru cuvinte se pot găsi mai multe înțelesuri, nu același lucru se întâmplă și în cazul ideilor. Domnia-voastră a binevoit să dea un exemplu unde nu exista dubii prin ultimul articol din Revista22 numit Vrem SMURD, nu tip SMURD. Nu mă așteptam ca proiectul de lege a sănătății să fie înțeles pe Antenele lui Voiculescu sau pe Realități (Realitatea TV și România TV), pentru că în aceste instituții politice media raționalul este excepția, nu regula. Nu mă așteptam nici ca propunerile din textul legii sănătății să fie aprobate de Victor Ponta, de Crin Antonescu, de Vasile Astărăstoaie și de liderii Asociației Medicilor de Familie. În sfârșit, nu mă așteptam ca proiectul de lege a sănătății să fie sprijinit doar de președintele Băsescu și de comisia care a lucrat la acesta. La ce mă așteptam era ca Revista22 să nu fie un receptacul automat al pozițiilor unora de mai sus și mai ales ca dumnevoastră să citiți proiectul de lege, pentru că dacă o făceați și ați fi judecat cu capul dumneavoastră nu ați fi scris următoarele:

Dar cum nicio faptă bună nu scapă nepedepsită şi cum niciun lucru bun nu merită altceva decât să fie dărâmat, iată-l pe preşedintele Băsescu, din înălţimea funcţiei sale, atacându-l pe Arafat, ca pe „cel mai mare duşman al unui sistem privat de sănătate“. Mai exact, Arafat se opune ca, prin actuala Lege a sănătăţii aflată în dezbatere, serviciul integrat SMURD să fie spart în mai multe echipaje „private“, concurente, „tip SMURD“. Raed Arafat are dreptate: nu e greu să ne închipuim nişte băieţi deştepţi (precum cei care s-au făcut ciobani ca să încaseze subvenţii UE) cu câteva maşini de pripas care, contra şpagă, „autorizează“ la minut „echipaje tip SMURD“ ca să se căpătuiască pe spinarea statului, iar pacienţii să împărtăşească soarta nefericitului domn Lăzărescu.

Doamnă Palade, erau doar patru pagini din proiectul de lege pentru a vă lămuri, de la pagina 29 la pagina 32. Acolo puteați să vedeți că în articolul 65 sintagma tip SMURD era o exprimare reverențioasă la adresa unui standard de dorit și pentru alte servicii și nu era o propunere de privatizare a unui serviciu ce aparține de Ministerul de Interne. Eu nu îmi propun nimic altceva decât să vă atrag atenția la un lucru care este în mod normal superfluu, că Revista22 apare sub girul Grupului de Dialog Social și că dialogul nu există decât în cazul persoanelor informate sau care doresc să se informeze, altfel cădem în patimile induse de iraționalitate.

Vă doresc numai bine,
Blackwater

(more…)

Salvare pentru SMURD – demers mincinos

Ianuarie 12, 2012

Sub masca Observator, Feliks – Dan Voiculescu pentru cunoscători – conduce campania Salvare pentru SMURD, penibilul demers al catastrofiștilor apărători ai unui serviciu public care nu este subiect al privatizării! Onorabilul doctor Raed Arafat a câștigat un enorm suport popular și politic prin ieșirea la rampă împotriva noii legi a sănătății, pe baza unor ipoteze personale de genul „este posibil”, „o să vedeti”, legea va băga „în haos” sistemul (de sănătate) etc

Arafat și-a câștigat deja un loc în guvernul USL, a declarat-o Victor Ponta, nu o spune un răuvoitor ca mine. Este dreptul conducătorilor populiști uslași să-și recruteze oamenii de unde vor, mai ales că doctorul Arafat intră în categoria icoanelor media, de care au atâta nevoie pentru a acoperi lipsa de expertiză.

Despre subiect și despre actori, o să mai vorbim.

Câinele

Ianuarie 10, 2012

S-a întâmplat în Sarasota, Florida. Un individ beat de 24 de ani, Blake C. Talman, a lovit și a ucis cu mașina pe Donna L. Chen, o femeie de 53 de ani care făcea jogging pe trotuar în compania cățelului sau. Lovit și el, animalul s-a speriat și s-a aruncat în apa Golfului Mexic unde a fost salvat de un pescar aflat într-un caiac. Scena salvării câinelui a fost filmată de camera pescarului montată la partea din față a ambarcațiunii.

Trofeul Năstase sau Afacerea Năstase? Rechizitoriul la Trofeul Calității

Ianuarie 9, 2012

Publicat pe Hotnews, reluat pe Cauzalitate.

Rechizitoriu Nastase Trofeul Calitatiihttp://www.scribd.com/embeds/77606609/content?start_page=1&view_mode=list

Despre „Omul Frumos” al lui Dan Puric și despre inșii însemnați de la natură ai Gabrielei Savitsky

Ianuarie 7, 2012

La sfârșitul lunii decembrie 2011 am terminat de citit „Omul Frumos” și mă gîndisem să scriu cândva câteva rânduri despre cartea lui Dan Puric. Nu foarte entuziast, deși citind am râs de nenumărate ori, nu foarte apreciativ, deși îmi dau seama că maestrul mimei se exprimă cu plasticitatea unui poet și nici foarte critic, deși am întâlnit numele lui Chomsky printre reperele lui Dan Puric la orizontul anului 2008. Pentru ultimul aspect m-am gândit că e doar o frântură de nisip și că ar fi păcat de muntele de grâu curat din carte că să mă supăr. OK, totul curge și a venit ziua de 7 ianuarie când am re-descoperit blogul lui Gabriela Savitsky și postarea sa Câteva vorbe, în care a scris și despre Omul Frumos. Și iată cum:

”Am citit “Omul frumos” – o culegere de interviuri şi aserţiuni personale ale lui Dan Puric. Vorbeşte frumos şi echilibrat despre Bine, despre Adevăr, despre Iubire, despre Isihasm şi altele multe. În spatele retoricii, se vede vâna veninului, a urii. E supărat că în 1989 şi în 1990 am trecut oarecum paşnic spre o altă orânduire. El clamează dreaptatea absolută şi, în numele ei, ar fi trebuit arşi de vii, spânzuraţi şi beliţi de vii slujbaşii comunismului. S-o luăm de la-nceput, adică. Să facem ce-au făcut comuniştii cu ţărăniştii şi liberalii. Să fi umplut închisorile – în numele altor idei şi lozinci – cu oameni care s-au aflat unde s-au aflat. M-am simţit dezamăgită. Nu ştiu cine-i finanţează ditirambii domnului Dan Puric dar să vorbeşti de Iubire şi să instigi la Ură şi Moarte mi se pare o cumplită perversitate”.

Recunosc uimirea care m-a cuprins citind despre vâna veninului, a urii la Dan Puric. O fi el un artist al mișcării și al cuvântului, dar inspirația și respirația lui sunt din aria cuminte a cuvântului fără ură. Nu este nimic în carte în care să fie blamați toți slujbașii, ci doar se discută despre ceea ce nu trebuie uitat, despre istoria noastră sub comunism. Iată ce scrie Dan Puric la pagina 123:

”Dar, spune Caragiale: „Și eu și mitocanul privim la lună”…Pentru mine e ceva frumos, pentru el, nimic. Luna este frumoasă sau sufletul meu? Și Caragiale conchide: „Luna este arcușul, eu sunt vioara”. Deci, ca sunetul să iasă, este nevoie de amândouă.

Și eu și mitocanul privim la poporul român.

Pentru mine, poporul român este că și pentru Petre Țuțea: Excelsior! Pentru mitocan, este o manea dată la maxim, la adăpostul căreia poate să fure în liniște.

Și victima din închisorile comuniste și călăul se uită la istoria recentă a neamului. Primul își vede rana neînchisă, celălalt, pensia halucinant de mare, ca o răsplată a criminalității lui.

La ce bun memoria istoriei recente? Ca noi, oamenii normali, văzând prototipul torționarului de acum 60 de ani, să-i recunoaștem copilul ideologic de astăzi și să nu-i mai permitem să se reproducă. Are și frumosul dreptul la autoapărare. Fostul torționar, colonelul Crăciun, spunea despre Țuțea la Aiud: „Minte, avea de toate. Era gras, mânca bine și toți deținuții erau bine îngrijiți”.

Copilul ideologic al colonelului Crăciun spune, la fel, oricărei conștiințe care se ridică întru adevăr, mărturisind că o doare o Românie umilită. „Minte”, spune tânărul politruc de astăzi. „PIB-ul pe cap de locuitor a crescut. România este în plină dezvoltare europeană. Trebuie să fim fericiți pentru asta.”


(more…)

NO ENEMIES, NO HATRED: Selected Essays and Poems

Ianuarie 4, 2012

Cartea lui Liu Xiaobo – semnatar al Cartei 08, protest al intelectualității independente chineze față de excesele Partidului Comunist, – NO ENEMIES, NO HATRED: Selected Essays and Poems, da frâu liber furiei laureatului Premiului Nobel față de regimul politic din țara sa, cu mențiunea că autorul se păstrează în limitele non-violenței gandhiene. Jonathan Mirsky de la The New York Times surprinde esența cărții prin cele de mai sus, încadrându-l pe Liu Xiaobo într-un țesut moral care se apropie fericit de canonul occidental, care, ca un cuirasat enorm, interesat de suflet și de libertate, dă la o parte și lasă în urmă plutele și bărcuțele făcute din gunoaiele interesului față de – exclusiv – economia Republicii Populare.

De remarcat prefața semnată de Vaclav Havel la cartea apărută la Belkamp/Harvard University.