Posts Tagged ‘Crin Antonescu’

Da, votez PDL!

Iunie 10, 2012

Sunt un adept al statului subțire și un neîmpăcat inamic al PSD-ului lui Ilici&Bombo și al PNL-stilor stângiști conduși de somnolentul Crin Antonescu. Resping finanțarea așa-zișilor revoluționari, resping pensiile nesimțite și orice alt mod de favorizare a unor grupuscule bine înfipte în sistemul de putere Uslaș.

Consider că Emil Boc și-a sacrificat bunul nume pentru a asana o cloacă de interese între stat, sindicate și grupuri de presiune. Și am încredere că Mihai Răzvan Ungureanu va ridica steagul dreptei pe care niște nevolnici se grăbesc să-l lase din mâini.

Chiar dacă prezentul este dominat de Ponta, Liviu Pop, Felix, de Antene și de oportuniști, eu am încredere în Dreapta adevărată.

Și da, votez PDL !

Anunțuri

Blog Nora Damian – Rostul predestinat al Crinului: codul bunelor nani-ere

Decembrie 28, 2011

Vă prezint fragmente din două postări – autor Bască Ilie – despre un Crin deosebit. Ştiți voi care…

Prima parte

„Boala chiulului și pokerul de noapte i-au pus cruce precoce în sânge, i-au mutilat pe viață fusul orar, i-au făcut nopțile senine ca ziua, iar ziua se face și acum ca noaptea intermitentă, binecuvântată pentru greaua încercare de recuperare fizico-psihiatrică. Din visatele ore de somn ușor, dulce și incompatibil cu orice program de lucru pe timp de zi, intermitența îl suprasolicită de câte ori datoria publică de zi nu-i permite nicio amânare, îl forțează să întrerupă somnul zilei cu puterea îndemnului ca sula-n coaste, din primul vers al imnului predestinat. Tulburarea neuro-somnambulă îl hărțuiește ca un reflector -transfocator- ca faza mare pe timp de noapte între ochi, după modelul de căutare din lagărele de concentrare la locul de muncă în folosul comunității. Din Parlamentul României, olițofrenul de noapte se lasă scăpat cu ziua, de nerecuperat printre simțurile adormite până la surescitarea stereotipică, datorită apelului său disperat la Codul bunelor nani-ere, identificat cu predestinatul Cod homeric personal”.

Partea a doua

„Cu PNL-ul pus să doarmă, după Codul bunelor nani-ere, în ciubotele roșii ale motanului încălțat sau la picioarele lui Iliescu, avem de-a face tot cu o miză la risc, după anduranța jocului de picioare. O astfel de investiție seculară pentru eternitate este ca minciuna cu picioare scurte, fiindcă nici nu știi când vine clipa blestemată și le scoate la înaintare. Cu un asemenea atac, miza intră în jocul secolului, fără prelungiri. Codul bunelor nani-ere atrage crinul de veghe inspirată la locul de odihnă, sleit de puterea statului la căpătâiul incompatibil cu veșnicia.
…..
Ce blestem ar fi pe capul nostru să ne punem în fiecare colegiu câte un crin dat în locul de odihnă predestinat numai viitorului națiunii! De ce?”

Prostul fudul

Decembrie 11, 2011

S-a dovedit încă o data că țîfna și fudulia lui Crin Antonescu reprezintă cele două elemente „valorice” de care e capabil, bune doar ca piese de decor ale relației sale cu Victor Ponta, dar total neconvingătoare pentru marile spirite ale neamului. Există o limită a bunului simț pe care acest personaj nu poate să o vadă măcar. Ultimul comenariu pe care Neagu Djuvara l-a făcut la adresa liderului PNL sună în felul următor:

“Iubiții de liberali sunt conduși acuma de Antonescu. Acum câteva zile a declarat că Iliescu s-a retras din politică. Ca să spui o asemenea prostie împlinești o vorbă românească: Dacă prostul nu-i fudul, nu-i prost destul. Ăsta este Crin Antonescu”.

Ce poți să adaugi la o asemenea caracterizare? Colecția de ifose numită conducere PNL, ai cărei membri sunt autorii dezastrului numit deficit bugetar de 5% în anul creșterii economice de 8%, această conducere deci își susține craiul leneș în fapte dar logoreic și amenințător pe canalele TV. Cârdășia cu PSD nu este nouă, ea a apărut prin 2000-2001 când PNL-ul a renunțat să mai spună că partidul lui Ion Ilici Iliescu este urmașul PCR. Această atitudine a evoluat spre culmile iraționalității, fostul profesoraș din fundul provinciei având neobrăzarea să spună că Iliescu este „retras” din politică!

Pseudoprofesionisti în de toate, PNL-istii reprezintă un grup mai toxic decât PSD-ul, care este măcinat de lupte intestine. Toxicitatea PNL vine din labilitatea scării valorilor acestui partid de șmecheri și miștocari care se aliniază în spatele celui mai tare din haită în fitile și glumite, Crin Antonescu.

Cum l-a executat Dan Şova pe Mircea Geoană

Noiembrie 18, 2011

Fragmente din stenograma ședinței Comisiei de Integritate a PSD, care a fost prezentată în emisiunea „Actual B1”, de la B1TV din data de 16 noiembrie, așa cum s-a publicat pe situl Evenimentului Zilei:

Dan Şova: Noi avem hotărârea BPN (Biroul Permanent Naţional- n.r.) în legătură cu încălcarea de către Mircea Geoană a hotărârii BPN de luni, 7 noiembrie. Aş vrea să precizăm din start, înainte să începem altă discuţie, ce decide astăzi comisia.

Comisia nu decide efectiv şi irevocabil sancţionarea domnului Mircea Geoană. Conform statutului pe care l-am citit cu toţii, avem articolul 84, art.158, art. 165. Noi nu putem stabili decât care este sancţiunea aplicabilă din punctul nostru de vedere, adică din punctul de vedere al statutului.

Mariana Negoiţă: Având în vedere că atât preşedintele partidului, cât şi dumneavoastră v-aţi exprimat punctul de vedere cu privire la această problemă, înainte de această şedinţă, o să încercăm totuşi să analizăm acest caz prin prisma interesului partidului. Şi prin raportare la prevederile statutului.

În primul rând, vreau să vă spun, în opinia mea, dispoziţiile art. 34, alin 4, prin care se încearcă să transforme această comisie în una în care se scot castanele lui Boc, nu ni se aplică. Noi suntem comisia naţională. Nu suntem nici comisii judeţene şi nici Comisia de Arbitraj şi Integritate Morală a PSD Bucureşti (…) Nu înţeleg de ce dvs., în calitate de preşedinte al comisiei, ne induceţi în eroare şi invocaţi un text de lege care nu ni se aplică.

D.Ş.: Dacă chiar vreţi să căutăm un articol în statut şi dacă chiar vreţi să facem un concurs de drept, nu este o problemă. Problema noastră nu este ce spun membrii de partid.

Vă spun eu. Toţi colegii de aici au venit cu mandat. Spre deosebire de dvs. care n-aţi venit cu mandat, aţi venit cu mandatul lui Vanghelie. Lăsaţi-mă pe mine că ştiu mai multe decât ştiţi dvs.

M.N.: Domnule preşedinte, v-aş ruga despre toţi să aveţi o limită. Nu vă permit să mă jigniţi. Eu am intrat în partidul ăsta în martie 1990, când dvs. eraţi prin liceu pe undeva. Iar eu am muncit în partidul ăsta. Aşa că nu vă permit să mă jigniţi. Eu nu sunt mandatara lui Vanghelie în această comisie. Şi vă rog să vă retrageţi afirmaţia. Unu.
(more…)

Singurul blogger pro-Geoană s-a deșteptat!

Noiembrie 18, 2011

Cu numai doi ani în urmă, PSD-iștii, PNL-iștii și Feliks-oizii îl lăudau pe Mircea Geoană și își frângeau spinările ca să-i intre în voie aceluia care urma să devină președintele României. Pierzând cursa către Cotroceni și fiindu-i smuls și fotoliul de președinte al PSD, zâmbetele s-au transformat în grimase, respectul s-a evaporat iar numărul prietenilor lui Mircea Geoană de la vârful partidului formează o …multime nulă. Dar lumea se întreabă ce se întâmplă la baza partidului, pe câmpii și dealuri, în sate, orașe și cătune, acolo unde miile de militanți PSD-iști încearcă să înțeleagă ceva din boscorodeală fără sens a ștabilor din București.

La semnalul lui Victor Ponta, eșaloanele superioare ale Partidului Social-Democrat s-au năpustit asupra actualului șef al Senatului, iar corul celor care știu în față cui trebuie să-și indoie spinările intonează o singură melodie: Mircea Geoană trebuie să plece! Contra curentului este un singur blogger, dar și acesta are dubii cu privire la calitatea judecății sale. Iată ce scrie stângistul de profesie care-și spune Lupta de Clasă când a constatat că este de aceeași părere cu Traian Băsescu, dușmanul, reprezentantul capitalismului sălbatic etc:

„Am fost, cred, singurul personaj din spaţiul public (fie el virtual, mediatic sau politic) care a exprimat (în măsura mijloacelor sale modeste, de cetăţean simplu şi anonim) o opinie pro Geoană lipsită de orice echivoc, fiind de părere că debarcarea lui de la preşedinţia Senatului şi din calitatea de membru al PSD este o enormă prostie, care echivalează cu renunţarea voluntară a social-democraţilor la a doua funcţie în stat, în favoarea PDL. Toţi, dar toţi ceilalţi blogeri, jurnalişti şi politicieni fie au aprobat ferm execuţia lui Geoană, fie au scăldat-o, din diverse motive: ba pentru că preşedintele Senatului ar fi făcut, vezi Doamne, prea multe gafe, ba pentru că ar fi subminat într-adevăr autoritatea liderilor legitimi ai partidului, ba pentru că, deşi a fost tratat, poate, cu prea multă duritate, nici nu prea contează, fiind timpul ca PSD să lase în urmă toată această afacere şi să se concentreze pe problemele reale, să facă o opoziţie autentică, să treacă la muncă…
(more…)

Prostănacul sau fătălăul? Repere istorice

Noiembrie 17, 2011

Cu zece zile în urmă, PSD-ul a optat la rocada Mircea Geoană-Titus Corlățean pentru postul de președinte, respectiv de șef al Comisiei de Politică Externă a Senatului. Întrucât dorim să ne reîmprospătăm memoria cu privire la epitetele cu care au intrat în istorie cei doi, o să apelăm la surse, la doi vajnici stâlpi ai PSD-ismului, unul venit din grotele proletcultiste, iar celălalt vedetă a barurilor de noapte pentru bărbații anti-macho.

Ion Ilici Iliescu, 28 februarie 2005: Mircea Geoană – Prostănac!

„Mircea Geoană s-a purtat că un prostănac între cele două tururi de scrutin ale prezidențialelor, când s-a dus prin țară și a spus că UDMR va fi alături de PSD la guvernare”.

După un timp, Cârcotașii îi surprind pe „un Prostănac moștenindu-l politic pe bătrânul bolșevic”.

Radu Mazăre, în 2009: Titus Corlățean este un Fătălău!


Transcris de știri.acasă.ro:
(more…)

Dedesupturile luptei lui Victor Ponta cu Mircea Geoană

Noiembrie 15, 2011

În emisiunea lui Ion Cristoiu de la B1TV din seara zilei de 14 noiembrie, Victor Ponta a declarat că motivul răfuielii cu Mircea Geoană a fost dorința acestuia de a candida la președinție neținând seama de protocolul dintre PSD și PNL. În urmă cu circa 10 zile s-a difuzat pe unul din canalele TV un interviu cu Mircea Geoană în care a acesta a spus că nu vede de ce nu ar mai putea candida la președinție în anul 2014. Se pare că au fost un număr de șefi din PNL care l-au atenționat pe Ponta că acest lucru este o dovadă că PSD-ul dorește să câștige pe lângă funcția de prim-ministru și pe aceea de președinte. Ponta a considerat necesar să îl elimine pe Mircea Geoană ca o dovadă de fidelitate față de PNL și de Crin Antonescu. Aceste declarații ale președintelui PSD produc dovada că PNL-istii au fost ipocriți când spuneau pe toate canalele TV că discuțiile Ponta-Geoană reprezintă o problemă internă a social-democraților pe care n-o cunosc și în care nu se bagă.

Prin această s-a verificat alineatul întâi din postarea Mircea Geoană și PSD-ul. Scandalul continuă. Interesant este că la ședința Biroului Politic al PSD-ului, scorul votului pentru eliminarea a lui Mircea Geoană a fost de 21-0, deci o unanimitate la care a contribuit și Ion Ilici Iliescu, care intrase în ședința decis să sprijine menținerea în partid a președintelui Senatului.

Întrucât în postarea trecută am arătat că Adrian Năstase s-a răfuit cu Vasile Dâncu, este rândul să-l cităm pe acesta din urmă în legătură cu cloaca numită PSD:
(more…)

Mircea Geoană și PSD-ul. Scandalul continuă

Noiembrie 14, 2011

PSD-ul îl dă afară pe Mircea Geoană pentru motive pe care Dan Șova le-a caracterizat ca fiind „o problemă internă” deci mucles, ori don’t ask, don’t tell. Nefiind solidar cu PSD-ul, ba chiar dimpotrivă, pe Cauzalitate se discută motivele pentru care Geoană nu mai este dorit de tagma șefilor social-democraților. Iată o scurtă lista de motive anti-Geoană:

– Mircea Geoană a declarat gata de a fi candidat la președinția României în 2014, deci nu a acceptat ideea agendei-protocol USL de a-l propune pe Crin Antonescu pentru acest post. Acțiunea lui Victor Ponta contra actualului șef al Senatului a primit girul lui Crin Antonescu, liberalul potențând loviturile anti-Geoană cu forța unui partid în care vorbește doar șeful.

– Mircea Geoană a făcut o vizită în SUA, ridiculizând prin ricoșeu cuplul Crin Antonescu-Victor Ponta care, dacă ar fi ajuns pe pământ american, nu ar fi primit nici 5% din atenția de care s-a bucurat fostul ambasador la Washington. Mircea Geoană este cunoscut în cercurile de putere democrate și republicane iar numai relația pe care o are cu Institutul Aspen face diferența, deoarece cuplul Ponta-Antonescu nu se sprijină pe nimic, think-tank-ul lor este doar un butoi cu fiere contra lui Trăian Băsescu, iar măsurile imaginate de ei demonstrează atât superficialitate plus lipsa de profunzime, dar și o afinitate pentru bancuri și miștocăreală a adversarilor. Iar cu clovni faci un circ, nu o ideologie.

– Mircea Geoană devenise incomod prin faptul că era prea vizibil în activitatea Senatului unde reușise să aplice o serie de lovituri acțiunilor guvernamentale.

– Victor Ponta a dorit să-și mărească puterea prin aplicarea unei lovituri nimicitoare fostului președinte al PSD-ului, vrând să transforme partidul într-o oglindă a PNL-ului unde fiecare face ce vrea numai ca să placă șefului. Dacă în perioada Mircea Geoană PSD-ul era o asociație de grupări, în prezent se asistă la o concentrare a puterii în mâinile unui grup restrâns din jurul lui Victor Ponta.

– Prin măsurile radicale luate contra lui Geoană, Victor Ponta demonstrează că nu mai contează părerile lui Ion Ilici Iliescu și Adrian Năstase, cei care recomandaseră păstrarea acutalului șef al Senatului. În acest fel ceilalți foști președinți ai PSD-ului devin cantități neglijabile în ecuația puterii din partid.

Despre mazilirea lui Mircea Geoană

Noiembrie 8, 2011

Cu numai doi ani în urmă, înconjurat de dragostea nemăsurată a greilor PSD-iști și de interesul ipocrit al PNL-ului, Mircea Geoană se pregătea să devină Președintele României. Scena țopăitului său de bucurie din seară zilei de 5 decembrie 2009 a rămas în conștiința publică pentru hazul inerent determinat de rezultatului final.

Pentru actualul conducător al Senatului, insuccesul spectaculos dar binemeritat din alegeri a reprezentat motivul pentru care a fost înlocuit în 2010 de Victor Ponta din funcția de președinte al PSD. Dar alunecarea pe tobogan nu s-a oprit aici, Ponta nefiind omul care să admită un potențial candidat la funcția supremă în stat, iar colegii săi din structurile superioare PSD-iste, din interes sau din lașitate, își urmează șeful.

Deși nu le place să li se spună că politica partidului este făcută de Ion Ilici Iliescu, totuși PSD-istii au luat de bună povestea cu „rocada” Mircea Geoană-Titus Corlățean, de parcă ar putea fi vorba la Senat despre o rotație a cadrelor, operațiune intrată în sângele fostului mare demnitar comunist. Un lucru este însă cert: pulsiunile nervoase ale lui Victor Ponta devin astăzi politică în partid, iar mâine – de fapt la anul, când alianța socialistă PSD-PNL crede că va câștiga alegerile -, ar putea deveni politică în stat. Mircea Geoană nu a acceptat mai mult din orgoliu decât din calcul la rece transformarea sa în slugă robotizată a lui Victor Ponta, refuz care l-a scos din minți de câteva ori pe instabilul șef al PSD-ului, determinându-l acum să-și asume inclusiv probabila pierdere a celei de-a doua funcții în stat. Deoarece Victor Ponta nu putea să acționeze direct în Senat, ieri 7 noiembrie a fost nevoie de votul reprezentanților PSD ca să se proclame voința șefului, 25 dintre social-democrați optând pentru imposibila „rocadă” iliesciană și numai 5 s-au abținut, lucru care vorbește de la sine despre sentimentul de frică pe care a ajuns să îl inspire fostul procuror.

Conduși de un personaj care s-a identificat cu Che Guevara, deci capabil de lupte și răfuieli, dar incapabil de o viziune democratică, PSD-știi nu văd că procesul de mazilire le face un deserviciu, Mircea Geoană fiind un campion al tergiversării discutării legilor propuse de guvernul Emil Boc. În plus, preconizata dare afară din partid a lui Mircea Geoană este o acțiune riscantă care, pe lângă pierderea greu cuantificabilă de sprijin electoral, va determina deschiderea unui front anti-conducere USL cu un an înainte de alegerile parlamentare. În acest context, nu este exclusă recuperarea lui Mircea Geoană de către UNPR, formațiune politică aspirator al tuturor nemulțumiților din actuala opoziție. Mircea Geoană a pierdut în 2009 în ciuda formidabilei susțineri materiale și media de care s-a bucurat, toți membrii corului său de admiratori s-au transformat în mai puțin de doi ani în hienele care se bat pentru a-i da lovituri peste lovituri. Nu este exclus ca el să devină un adversar al alianței socialiste USL, un rezultat pe care, din miopie și din imprudență, nu l-au prevăzut nici Victor Ponta și nici Crin Antonescu.

În țara lui Caragiale, politica are și accente de comedie. Lipsa de consistență a gândirii PSD-iste s-a văzut și în atacurile la adresa lui Geoană văzut ca un pion al lui …Băsescu! Oare cât mai au până când îl vor acuza și de trădare de țară, de exemplu pentru acum aproape uitata călătorie secretă la Moscova din 2009?

Academia Caţavencu – premiile Miliţia şi Surogat

Noiembrie 24, 2010

Atinsă de criza de idei după hemoragia Kamikaze, Academia Caţavencu şi-a împărţit premiile în două mari categorii: cele acordate după criterii miliţieneşti şi premii surogat-Academia-Caţavencu-de-Altădată. Premiile de la categoria miliţieni au fost atribuite în spiritul lui Patriciu-lung-văzătorul-către-est şi s-au încadrat în atmosfera încălzită de deviza evenimentului: Ieşi Afară Criză Ordinară! Criza era aşa, de ochii lumii, că de fapt sloganul avea că temă Javra-Băsescu, care fusese strigat la Cotroceni de lumpen-poliţiştii redeveniţi miliţieni pe 24 septembrie.

Din această categorie fac parte premiile:

„Din puţul gândirii”, acordat lui Trăian Băsescu pentru „Nu am nimic cu pensionarii. Dimpotrivă.”

Al doilea, „Lectura nu ştie carte” a fost acordat tot lui Băsescu pentru „Cum ajungeam într-un port, cum mă duceam într-o bibliotecă.” Nu îmi propun să dezvolt substratul sexual al titlului premiului acordat pentru o glumă la OTV, sunt doar surprins de ne-naivitatea răutăţii „juriului”.

La premiile Surogat laureaţii nu au fost neapărat cei mai „merituoşi” în sens Vanghelie-Becali-Vadim, ci au fost premii de simpatie şi de promovare politică. De exemplu, lui Crin Antonescu i s-a acordat premiul „Greu de găsit” pentru că „dintre credinţele politice, nu i-au plăcut politeismul, monoteismul, ci doar absenteismul”.

Mai să vezi şi să nu crezi! Eu i-aş fi dat premiul Contemporanul, pentru diatriba contra lui Andrei Pleşu din care citez:

“A fost de două ori ministru, o dată la Cultură, o dată la Externe, a fost consilier prezidenţial şi dacă consideră că a făcut în politica românească, pe la casele pe unde a servit, Cotroceni şi pe unde a mai fost, a făcut ceva ca să fie instanţă, atunci eu sunt Rică Venturiano şi Ponta Caţavencu. Dacă nu, nu. Problema mea cu domnul Pleşu este că nu e oricine altcineva”.

Academia Caţavencu n-a luat notă de demagogia şi tonul încrâncenat al vajnicului liberal faţă de un om de cultură de talia lui Andrei Pleşu, s-a recurs la o critică minoră – absenteism – uitându-se esenţialul. Într-o ţară în care sunt pereni caţavencii şi alde Venturiano, reperele culturale trebuie să se teamă şi să se ascundă. Să trăiască atunci când li se permite. Antonescu spune: „nu sunt atât de fericit şi mândru că sunt contemporan cu” Andrei Pleşu. Ce este asta? Ameninţare? Nu trebuie să fii academician că să îţi dai un răspuns…