Posts Tagged ‘România’

Emil Boc a câștigat primăria Cluj! Victor Ciutacu face spume

Iunie 11, 2012

Ora 17:10. Antena 3 – postul lui Felix. La comentarea veștii că Emil Boc a câștigat primăria Clujului, Victor Ciutacu s-a dezlănțuit într-una din efuziunile lui presărate de acuzații de furt din bani publici, de sifonarea fondurilor națiunii către orașul transilvan și alte drăgălășenii.

Îi doresc sănătate și spor în activitate noului primar. În același timp sper ca manifestările lui Victor Ciutacu în materie de țipete, exoftalmie, gesticulatie necontrolată, deci sper că toate acestea să poată fi tratate de stăpânul său Felix. C-o mai avea ceva grăunțe în sac…

Anunțuri

MedAlert sau despre corupție în sistemul medical

Mai 28, 2012

Așa cum se prezintă la rubrica Despre Noi, cei trei ziariști care administrează MedAlert fac o treabă pro-bono, în speranța că vor ajuta la îmbunătățirea asistenței medicale din România. Proiect online care a a câștigat competiția Restart România în 2011, MedAlert propune un altfel de dialog pe temă asistenței medicale. Relele din sistemul de sănătate se pot află și pot fi soluționate pe mai multe căi, dar prefer ca niște ziariști să se ocupe de sesizări și să pună întrebări incomode decât să lăsăm rezolvarea la latitudinea unor funcționar de stat, deseori lipsiți de viziune sau blocați de interese personale sau de grup.

Ce am aflat de pe MedAlert? Că în România s-a generalizat șpaga în spitale între 2001 și 2009; că, datorită unui PIB (11600 euro) mult inferior mediei UE (27700) resursele de susținere a sectorului asistenței medicale este mult inferior standardelor europene; că are loc o suprasolicitare a îngrijirii medicale spitalicești (unde se plătește 507 lei (RON) pe zi doar pentru pat, deci fără medicamente, teste, analize etc; că, așa cum lucrează, cei 11800 de medici din România „nu fac practic nicio încercare de prevenire a bolilor”, după cum au scris experții Băncii Mondiale; că sunt 11000000 de români care nu plătesc nicio asigurare de sănătate, aici includem copiii; că taxa de clawback a fost necesară ca să limiteze efectele vânzărilor masive de medicamente care au început după ce în 2008 ministrul Eugen Nicolăescu a eliminate plafoanele de la farmacii; că în România 20 din cele mai prescrise medicamete sunt produse noi și scumpe, lucru neobișnuit în altă țară europeană; etc

Acestea sunt doar o parte din informațiile pe care le-am reținut până acum dar îmi propun să urmăresc atent acest site.

Foarte interesantă este rubrica Sesizări. De exemplu, selectezi județul Bihor și afli imediat ce sesizare există, în cazul meu (pe 29.05.2012) am găsit următoarele:

„Mergeți și vedeți cum arată toaletele la Spitalul județean Oradea. Spaga trebuie dată inclusiv infirmierelor ca să-ți schimbe așternutul. Doctorii au tarife pentru orice operație (nu toți). La maternitatea Oradea soția a așteptat 3,5 ore ca să fie internată în acest interval nu a ieșit nici măcar o asistentă ca să întrebe pe vreo gravidă pe cine caută sau ce probleme are. Tarife maternitatea Oradea: naștere normală 600 doctor + 200 anestezist; cezariană 800 + 200 anestezist. Unii așa ziși medici cu renume au cerut cuiva acum 2 ani unei femei în vârstă 2000 ron pt. o operație de fibrom uterin. Atunci un medic era să-mi omoare soția (din incompetență). Sincer nu cred că cineva v-a face ceva împotrivă mitei pe care doctorii o pretind sau se vor auzi de niște cazuri mărunte. Cum pot fi așa de lacomi când majoritatea dintre ei lucrează la stat plus câte o clinică privată plus majoritatea au și cabinete particulare?”

O viață în țarcul Antenelor

Februarie 27, 2012

Îl cheamă Dumitru Barbu, este un pensionar din Cisnădie. A fost strungar, a muncit, a făcut șuruburi și piulițe. Are 740 de lei pensie, deci a avut o categorie bază și/sau vechime relativ puțină. Unii îl respectă, deși individul blesteamă în față camerei de luat vederi. Ca și mulți alții, Dumitru Barbu ar vrea o viață de pensionar de Hollywood când a muncit ca la noi. Din când în când în timpul celor 8 ore de program, făcând niște piese de o calitate de care nu știm nimic, într-o țară în care fabricile au ruginit de bine ce au fost păstorite de armata de muncitori calificați la locul de muncă. De vină pentru neîmplinirile sale? Binențeles că Traian Băsescu și Emil Boc. Nu ia o lopată să dea la o parte zăpada din fața blocului sau a casei sale, ci stă într-un țarc de 2 pe 2 m și urlă ca un apucat “Jos Băsescu”.

Lui Theodora-PSD-ista-antenista îi curg balele după protestatari ca Dumitru Barbu, care se adaugă la alte specimene din aceeași categorie, vezi zmucitul care s-a aruncat de la balcon în Parlament sau profesoara care a făcut greva foamei.

Articol de Laurențiu Mihu despre poziția PSD privind Tratatul UE (Tratatul de Guvernanță Fiscală)

Februarie 18, 2012

Ion Ilici Iliescu, Adrian Năstase și Bogdan Niculescu-Duvaz se opun Tratatului iar Laurențiu Mihu scrie în România Liberă:

Dilema privind semnarea sau nu de către România a Tratatului UE (care restructurează drastic cheltuielile şi angajamentele statelor membre pe zona datoriei publice) are astăzi aceeaşi anvergură pe care o aveau la începutul anilor ’90 dileme naţionale precum: privatizare sau nu?, garantarea proprietăţii sau doar ocrotirea ei prin Constituţie?, fesenism sau pluripartitism?, NATO sau nu?

Sub preşedinţia lui Ion Iliescu şi sub guvernarea acoliţilor săi, strânşi la consemn de prin ungherele CC-ului şi ale Comitetului de Stat al Planificării, am avut neşansa să mergem ani buni înainte cu ezitări şi, cum spune şi astăzi Iliescu, „analize”.

Tratatul privind stabilitatea, convergenţa şi guvernanţa în Uniunea Monetară şi Economică

Februarie 18, 2012

Sub numele simplificat de Tratatul de Guvernanță Fiscală, acest acord european este cunoscut în general publicului românesc în privința celei mai importante limitări: ca deficitul structural anual să nu depășească 0.5% din PIB (Produsul Intern Brut). Ce se știe mai puțin, iar din acest motiv s-a creat în zona PSD și o puternică acțiune de bruiaj, este permisiunea pentru statele care au un deficit guvernamental total sub 60% ca să poată avea un deficit anual de până la 1%.

Textul Tratatului de Guvernanță Fiscală care este propus pentru semnare la data de 1 martie 2012 nu este disponibil în limba română la data publicării acestui post, de aceea am hotărât să-l traduc după originalul în limba engleză regăsit pe pagina Enciclopediei online Wikipedia.

Textul traducerii va fi adăugat pe măsură ce va fi verificat pentru eliminarea oricăror greșeli sau neconcordanțe.

Tratatul privind stabilitatea, convergenţa şi guvernanţa în Uniunea Monetară şi Economică

Părțile Contractante…

(more…)

Revenit acasă

Februarie 16, 2012

Îmi reiau lucrul la acest site, la o zi după reîntoarcerea în țară, spectacolul iernii dezlănțuite nepotolind dorința normală de informare personală și comentare a unor evenimente.

Vreau să subliniez trei elemente care îmi creează un anumit cadru de referință:

– nu am scris și nu scriu la comandă, lucrez de prea mult timp în sectorul privat din străinătate ca să mă pretez la jocuri asemănătoare mercenariatului condus de Feliks și alții ca el;

– insurecția preluată și acum condusă de USL a scos în stradă mai multe categorii de personaje, de la idealiștii ecologiști (dar care sunt tot o specie de stângiști) până la canalia de uliți, varianta lumpenului antisocial de pe stadioane.

– Emil Boc a demisionat și o dată cu el au plecat din guvern și alți miniștri de foarte mare valoare cum ar fi Anca Boagiu, Daniel Funeriu și Sulfina Barbu.

România este în pericol de a deveni un fief al populiștilor uslași și ai celor din zona manelistă a lui DD. PDL-ul este ca un boxer groggy, intelectualii publici, cu excepția lui Vladimir Tismăneanu, au fost intimidați de corul huiduitorilor și a celor spurcați la gură sau cu tastaturi ieșite din canalele de scurgere. Ascensiunea lui Arturo Ui nu a putut fi oprită, dar peste ani și într-un alt decor, accederea la putere a cârlanului comentator de fese Crin Antonescu trebuie oprită prin mijloace democratice. Alături de el, Victor Ponta se vede la celalalt capăt al mesei lungi a puterii, conținutul discursului său putându-se schimba în funcție de calitatea meniului aflat în discuție.

Sunt aici, văd, citesc și scriu. Poate e puțin, dar nu contează cantitatea.

Scrisoare pentru Rodica Palade

Ianuarie 14, 2012

Stimată Doamnă,

Dacă pentru cuvinte se pot găsi mai multe înțelesuri, nu același lucru se întâmplă și în cazul ideilor. Domnia-voastră a binevoit să dea un exemplu unde nu exista dubii prin ultimul articol din Revista22 numit Vrem SMURD, nu tip SMURD. Nu mă așteptam ca proiectul de lege a sănătății să fie înțeles pe Antenele lui Voiculescu sau pe Realități (Realitatea TV și România TV), pentru că în aceste instituții politice media raționalul este excepția, nu regula. Nu mă așteptam nici ca propunerile din textul legii sănătății să fie aprobate de Victor Ponta, de Crin Antonescu, de Vasile Astărăstoaie și de liderii Asociației Medicilor de Familie. În sfârșit, nu mă așteptam ca proiectul de lege a sănătății să fie sprijinit doar de președintele Băsescu și de comisia care a lucrat la acesta. La ce mă așteptam era ca Revista22 să nu fie un receptacul automat al pozițiilor unora de mai sus și mai ales ca dumnevoastră să citiți proiectul de lege, pentru că dacă o făceați și ați fi judecat cu capul dumneavoastră nu ați fi scris următoarele:

Dar cum nicio faptă bună nu scapă nepedepsită şi cum niciun lucru bun nu merită altceva decât să fie dărâmat, iată-l pe preşedintele Băsescu, din înălţimea funcţiei sale, atacându-l pe Arafat, ca pe „cel mai mare duşman al unui sistem privat de sănătate“. Mai exact, Arafat se opune ca, prin actuala Lege a sănătăţii aflată în dezbatere, serviciul integrat SMURD să fie spart în mai multe echipaje „private“, concurente, „tip SMURD“. Raed Arafat are dreptate: nu e greu să ne închipuim nişte băieţi deştepţi (precum cei care s-au făcut ciobani ca să încaseze subvenţii UE) cu câteva maşini de pripas care, contra şpagă, „autorizează“ la minut „echipaje tip SMURD“ ca să se căpătuiască pe spinarea statului, iar pacienţii să împărtăşească soarta nefericitului domn Lăzărescu.

Doamnă Palade, erau doar patru pagini din proiectul de lege pentru a vă lămuri, de la pagina 29 la pagina 32. Acolo puteați să vedeți că în articolul 65 sintagma tip SMURD era o exprimare reverențioasă la adresa unui standard de dorit și pentru alte servicii și nu era o propunere de privatizare a unui serviciu ce aparține de Ministerul de Interne. Eu nu îmi propun nimic altceva decât să vă atrag atenția la un lucru care este în mod normal superfluu, că Revista22 apare sub girul Grupului de Dialog Social și că dialogul nu există decât în cazul persoanelor informate sau care doresc să se informeze, altfel cădem în patimile induse de iraționalitate.

Vă doresc numai bine,
Blackwater

(more…)

Trofeul Năstase sau Afacerea Năstase? Rechizitoriul la Trofeul Calității

Ianuarie 9, 2012

Publicat pe Hotnews, reluat pe Cauzalitate.

Rechizitoriu Nastase Trofeul Calitatiihttp://www.scribd.com/embeds/77606609/content?start_page=1&view_mode=list

Paul Krugman contra lui The Banker

Decembrie 30, 2011

Pentru mine este clar: Gheorghe Ialomițianu l-a bătut pe John Maynard Keynes! Nu am scris Paul Krugman contra lui Ialomițianu în titlu, de frica USL-ului, a lui Dan Popa și a lui Radu Soviani pentru care distanța ar fi – după măsuratorile făcute de chibițarii populiști – prea mare. Paul Krugman este laureat al Premiului Nobel pentru economie, pe când Gheorghe Ialomițianu a primit doar un titlu onorific din partea revistei The Banker. Paul Krugman este admirat de Călin Popescu-Tăriceanu, un mare cheltuitor al banului public, pe care l-a administrat așa cum își administrează banii de hamburgheri, fapt care îl pune clar în inferioritate pe Gheorghe Ialomițianu, care nu și-a declarat dragostea pentru niciun economist de peste ocean, mai mare sau mai mic. În sfârșit, Paul Krugman scrie la The New York Times, pe când Gheorghe Ialomițianu nu e în stare să scrie nici în Informația Bucureștiului, ceea ce spune multe despre provincialismul incurabil al ministrului de finanțe român. Dar asta e, nu ai cum să compari un gigant al cheltuirii banului pe care nu-l ai, vorbim de Krugman, cu un pitic al chivernisirii banului public, iar aici vorbim de Ialomițianu.

În ultimul sau articol din The New York Times, Paul Krugman laudă politicile inspirate din teoriile economice ale lui John Maynard Keynes, aplicate pentru o perioadă în SUA, politici care se bazează pe cheltuieli publice masive pentru ieșirea din criză. Că America are o datorie publică de vreo 16000 de miliarde de dolari, asta nu-l interesează prea tare pe Paul Krugman, deoarece încă se mai găsesc bani pe piață pentru administrația lui Barack Hussein Obama. La noi însă, într-o Europă îndobitocită de politici sociale absurde, create pentru a hrăni o parte dintr-o populație din ce în ce mai leneșă și mai îndărătnică în a ieși la muncă, la noi după cum spuneam bani nu mai sunt. Sau sunt foarte scumpi pentru un stat cu peste 1300000 de angajați și cu 12000000 de asistați. Și Ialomițianu face o politică enervantă pentru subtilii economiști televizivi sau economiști cu blog de mare audiență: el tăie și contabilizează repetând că nu mai sunt bani de risipit. Și uite-așa s-ar putea că într-o bună zi că bețivii satului să nu se mai bucure de venitul minim garantat. Sau că indivizi cu Merțane să nu mai vină să-și ridice ajutorul social. Sunt semne că deja s-a schimbat ceva, o individă mi-a spus că ea îl urăște pe Boc pentru că a pierdut 700000 de lei pentru că certificatul medical cu care ieșise la pensie nu mai e valabil în față comisiei nu-știu-care. Iar strigătul ei de ură îmi răsuna și acum în urechi: “Dar ce, sărăcea statul dându-mi acești bani?” DA, sărăcea pentru că sunt milioane de nedreptăți ce trebuiesc îndreptate și pentru asta nu mai este amânare.
(more…)

Crăciun fericit!

Decembrie 25, 2011